Biserica Ortodoxă sărbătorește maine Înjumătățirea Praznicului Cincizecimii

„În mijlocul praznicului Hristos Mesia, stând, în mijlocul învăţătorilor, îi învaţă“.

În Miercurea de după Duminica Slăbănogului, în Biserica Ortodoxă se face pomenirea Înjumătăţirii Cincizecimii, în a cărei atmosferă sfintele noastre slujbe ne ţin timp de o săptămână. Această sărbătoare o prăznuim întru cinstirea celor două mari praznice, al Paştilor şi al Rusaliilor, „ca pe una ce le uneşte şi le leagă pe amândouă“.

Multe din cântările de la Vecernie şi Utrenie au în vedere tocmai această legătură: „Apropiatu-s-a revărsarea cea din plin a dumnezeiescului Duh peste toţi, precum este scris. Sorocul nemincinoasei făgăduinţe, date Ucenicilor de Hristos, după Moartea, Îngroparea şi Învierea Sa, ajungând la înjumătăţire, vesteşte, adeverind, arătarea Mângâietorului“.

Asupra modului în care a luat fiinţă sărbătoarea, precum şi asupra poziţiei şi cuprinsului ei ne lămureşte pe deplin Sinaxarul praznicului, care ne spune următoarele: „…Şi această sărbătoare a luat fiinţă astfel: După ce Hristos a săvârşit minunea cea mai presus de fire asupra slăbănogului, iudeii căutau să-L omoare, chipurile scandalizaţi din cauza Sâmbetei, căci sâmbăta se făcuse aceasta. Deci Iisus a plecat în Galileea şi petrecând în munţii de acolo, a săvârşit minunea săturării cu cinci pâini şi doi peşti a cinci mii de oameni, afară de femei şi copii. Curând după aceea, sosind Sărbătoarea Corturilor (care la iudei era deasemenea un praznic mare), S-a suit în Ierusalim şi se ferea să fie văzut de oameni. Dar la Înjumătăţirea acestui praznic, mergând în templu, învăţa pe oameni şi toţi cei ce se aflau acolo se minunau de învăţătura Lui, şi plini de ură, ziceau: Cum ştie Acesta carte, fără să fi învăţat? Dar El, fiind un nou Adam, avea aceeaşi ştiinţă, ca şi Adam cel dintâi; apoi, iarăşi, ca Dumnezeu, era plin de toată înţelepciunea. Deci toţi cârteau şi erau porniţi spre uciderea Lui. Dar Iisus mustrându-i, ca pe unii, care numai se făceau că apără Sâmbăta, le-a zis: Pentru ce căutaţi să mă ucideţi? Şi aducând iarăşi vorba despre cele spuse mai înainte, le-a zis: Dacă vă străduiţi pentru lege, pentru ce vă mâniaţi asupra Mea? Că dacă am facut pe om sănătos, sâmbăta, am făcut pentru că şi Moise legiuieşte aceasta, adică să fie dezlegată sâmbăta, când e vorba de tăierea împrejur. Deci, vorbindu-le multe despre aceasta, şi dovedindu-Se pe Sine dătător al legii şi deopotrivă cu Tatăl, în cea din urmă mare zi a praznicului a fost, cu toate acestea, lovit cu pietre de ei, dar piatra nu s-a atins nicidecum de El… Deoarece, prin această învăţătură, Hristos S-a dovedit pe Sine Mesia, făcându-se Mijlocitorul şi Împăciuitorul nostru cu Părintele Său cel veşnic, pentru această pricină, sărbătorind praznicul de acum şi numindu-l Înjumătăţirea Cincizecimii, lăudăm pe Mesia Hristos şi punem înaintea tuturor cinstirea fiecaruia din cele doua mari praznice“.

Avem în această mărturie o dovadă în plus a faptului că sărbătorile noastre au fost aşezate cu multă înţelepciune, poziţia lor având o profundă fundamentare biblică, teologică şi istorică.

Spiritualitatea sărbătorii Înjumătăţirii Cincizecimii

Această sărbătoare prin poziţia şi cuprinsul slujbei ei realizează o legătură între cele trei mari sărbători ale Penticostarului. Deşi are la bază un moment din activitatea publică a Mântuitorului, liturgic, praznicul e prezentat posterior Învierii şi având în vedere Înălţarea imediat următoare, precum şi Pogorârea Sfântului Duh. Cântîrile praznicului releveazî iconomia mântuirii. Hristos este prezentat ca Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care a venit în lume pentru mântuirea omului, pentru care de bunăvoie a pătimit, S-a lăsat răstignit, iar a treia zi a înviat din morţi. În curând El se va înălţa la cer, în sânurile Tatălui, de unde îl va trimite în lume pe Duhul Sfant.

„Sosit-a înjumătăţirea zilelor, care se încep de la mântuitoarea Înviere şi se pecetluiesc cu dumnezeiasca Cincizecime; şi străluceşte având strălucirile dintru amândouă părţile, şi unindu-le pe amândouă se cinsteşte, arătând mai din’nainte, slava ce va sa fie, a stăpâneştei Înălţări“.

„Apropiatu-sa revărsarea cea din plin a dumnezeiescului Duh peste toţi, precum este scris. Sorocul nemincinoasei făgăduinţe, date Ucenicilor de Hristos după Moartea, Îngroparea şi Învierea Sa, ajungând la înjumătăţire, vesteşte, adeverind, arătarea Mângâietorului“.

Zorile Cincizecimii se întrezăresc deja. Revelaţia Treimii ca Izvor unic, din care vor curge râurile vieţii, deşi nu cu atâta claritate ca la Cincizecime, este totuşi prezentată. Hristos a venit în lume, împlinind voinţa Tatălui, iar după terminarea lucrării Sale pe pământ se va înălţa din nou la Tatăl pentru a ni-L trimite nouă pe Duhul Sfânt, Cel care să menţină nesecate izvoarele Jertfei Sale şi să le facă pururea curgătoare prin Biserica întemeiată de Hristos.

„Deschis-ai Bisericii izvoarele apelor celor de viaţă făcătoare, Bunule, strigând: De însetează cineva, să vină la Mine degrab şi să bea“.

„Lămurit ai spus, că Te vei înălţa de pe pământ la cer, şi ai făgăduit că vei trimite din cer pe Duhul Sfânt“.

Cântările acestui praznic, deşi îl au în centru pe Hristos şi lucrarea Lui, pun în evidenţă faptul că tot ce a făcut El, avea în vedere venirea Duhului Sfânt. Opera lui Hristos pe pământ a fost o parte a lucrării Sfintei Treimi, în raport cu omul, cu întreaga creaţie.

„Ca un Dumnezeu având putere peste toate, şi ca un Puternic surpând tăria morţii, ai făgăduit, Hristoase, a trimite pe Duhul Sfânt, Care din Tatăl purcede“.

Acestea ştiindu-le, ne străduim şi noi a ne învrednici de lucrarea mântuitoare a Treimii.

„Luminându-ne, fraţilor, cu Învierea Mântuitorului Hristos şi ajungând la înjumătăţirea praznicului săptămânesc, să păzim cu curăţie poruncile lui Dumnezeu; ca să ne învrednicim să prăznuim şi Înălţarea şi să ne bucurăm de venirea Sfântului Duh“.

Continuare pe crestinortodox.ro

Comentarii

Articole similare