Colinda: Am umblat cu mintea

Am umblat cu mintea
Pîn-la Vifleem
Şi am fost în peştera
Domnului meu.

Şi am văzut acolo
Pe Iisus Hristos
Cel ce din-nălţime
S-a pogorît jos

El e Făcătorul
Şi Mîntuitorul
S-a culcat în esle
Ca un   cerşător

El e Împăratul
Şi е Dumnezeu
Îşi alege eslea
Locul cel mai rău

Între dobitoace,
Între mei şi oi
Le primeşte El acestea
Toate pentru noi.

Iosif şi Maria
Îl priveau duios
Îl priveau cum plînge
Micul prunc Hristos.

Cu acelea lacrimi
Mult am plîns şi eu,
Am plîns împreună
Cu  al meu Dumnezeu.

Mi-e  mi-a  fost  milă
De Iisus Hristos
Şi-am plecat genunchii
Lîngă esle jos.

Apoi pe Fecioara
Eu am întrebat
„ De ce plînge El aşa
Un prunc nevinovat”?

Iar Fecioara –mi  spune:
„ Plînge El micuţ
Plînge că Adam şi Eva
Sunt în iad căzuţi

Plînge El că lumea
Neamul Lui Adam
Zace în robia
Grea a lui satan.

Plînge că în slujba
Lumii toţi se duc
Iar din slujba Domnului
Mici şi mari toţi fug.

Fug nenorociţii
Fug de Domnul Sfînt
Dar Domnul va veni curînd
Cu slavă pre pămînt.

Şi cînd va veni,
Grozav va pedepsi
Pre cei ce l-au batjocorit
Tot timpul pre pămînt.»

Noi ne închinăm
Şi Naşterea serbăm
Cu psalmi şi cu lăudări
Şi cu dulci cîntări.

Comentarii

Articole similare

Un comentariu la „Colinda: Am umblat cu mintea

Comentariile sunt închise.