Acatistul Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos Posted on 10 April 2011   

ACATISTUL SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PATIMI ALE DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

 

CONDACUL 1

Cel ales biruitor Domn al cerului şi al pământului / pre Tine Împarate fără de moarte / văzându-Te pe Cruce răstignit toată făptura s-a schimbat / cerul s-a spăimântat, temeliile pământului s-au cutremurat,/ iar noi nevrednicii aducând închinăciune de mulţumire patimilor Tale / împreuna cu tâlharul strigăm Ţie:

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.

ICOSUL 1

Săvârşind cea împreuna cu îngerii slujire, nu de la îngeri darul ai primit, fiind Dumnezeu şi făcându-Te om pentru mine omul cel omorât de păcate. Cu trupul şi cu sângele Tău cel de viaţă făcător m-ai înviat, pentru aceea fiind atât de mulţumiţi de dragostea Ta, strigăm Ţie:
Iisuse , dragostea cea mai înainte de veci / atât de binevoitoare pentru noi pământenii.
Iisuse, mila cea fără de măsură / care Te-ai pogorât pentru noi oamenii cei căzuţi.
Iisuse, Cel ce în trupul nostru Te-ai îmbrăcat / şi cu moartea Ta puterea morţii ai sfărâmat.
Iisuse, Cel ce cu Tainele Tale Dumnezeieşti / pe noi ne-ai îndumnezeit.
Iisuse, Cel ce prin patimile şi Crucea Ta / toată lumea ai răscumpărat.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.

 

CONDACUL 2

Văzându-Te pe Tine îngerul în grădina Ghetsimani, petrecând în rugăciune până la sudoare şi sânge, când păcatele noastre ca o sarcină apăsau asupra Ta. Îngerul arătându-se Ţie Te-a întărit. Tu pe Adam cel pierdut, luându-L pe umere, Tatălui L-ai adus. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste cântăm Ţie: Aliluia!

ICOSUL 2

Înţelegerea cea neînţeleasă, Patimile Tale de bună voie iudeii nu le-au înţeles, de aceea când Le-ai zis celor ce Te căutau pe Tine noaptea cu lumină, „Eu sunt”, deşi au căzut la pământ, totuşi după aceea legându-te, Te-au dus la judecată, iar noi în calea aceasta căzând către Tine cu dragoste strigăm:
Iisuse, lumina lumii,/ de lumea vicleană urât.
Iisuse, Cel ce trăieşti în lumina neapropiată,/ în puterea întunericului luat.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Cel fără de moarte, / de fiul pierzării spre moarte arătat.
Iisuse, în care minciună nu este,/ de vânzător cu înşelăciune sărutat.
Iisuse, Cel ce tuturor în dar le dai / pentru arginţi vândut.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.

CONDACUL 3

Cu puterea Dumnezeirii Tale ai proorocit ucenicului Tău de trei ori lepădarea de Tine, iar el după aceea, deşi s-a lepădat de Tine cu jurământ, când Te-a vazut în curtea arhiereului pe Tine, Domnul şi învăţătorul Său, umilindu-se cu inima, a ieşit afară şi a plâns cu amar. Caută şi acum spre mine, Doamne, şi trezeşte inima mea cea împietrită ca cu lacrimi să spăl păcatele mele, cântând Ţie: Aliluia!

ICOSUL 3

Având cu adevărat putere după rânduiala lui Melchisedec, ca un veşnic Arhiereu, Stăpân şi Domn al tuturor, ai stat înaintea arhiereului Kaiafa celui fărădelege, Cel ce ai primit de la robii Tăi munci, primeşte de la noi acestea:
Iisuse, Cel nepreţuit cu preţ cumpărat,/ dobândeşte-mă întru veşnica moştenirea Ta.
Iisuse, dorinţa tuturor Cel lepădat de frica de Petru, / nu mă lepăda pe mine păcătosul.
Iisuse, mielule blând, de fiare sălbatice chinuit, / scoate-mă de la vrăjmaşii mei.
Iisuse, Arhiereule, Cel ce cu sângele Tău ai intrat în Sfânta Sfintelor,/ curaţeşte-mă de spurcăciunile trupeşti.
Iisuse, Cel legat şi Cel ce ai putere a lega şi a dezlega, / dezleagă şi ale mele greşale grele.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.


CONDACUL 4

Cu viforul uciderii de Hristos suflând iudeii, neascultând glasul Tatălui, ci al minciunii şi al ucigaşului de om din început al diavolului, au lepădat calea dreaptă, adevărul şi viaţa. Iar noi pe Tine, Hristoase, puterea Domnului, în care toate visteriile înţelepciunii şi al înţelegerii sunt ascunse, noi mărturisindu-Te strigăm: Aliluia!

ICOSUL 4

Auzind Pilat blândele Tale cuvinte, ca pe Cel vrednic de moarte Te-a dat pe Tine spre răstignire, deşi singur a mărturisit că nici o vină nu gaseşte întru Tine; mâinile sale şi-a spălat, iar inima şi-a împietrit; iar noi minunându-ne de Patimile Tale cele de voie, cu umilinţă strigăm:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Fecioarei,/ de fiii cei fără de lege muncit.
Iisuse, Cel ce dai frumuseţea crinilor de pe câmp şi îmbraci cerul cu nori,/ ai fost batjocorit şi dezbrăcat.
Iisuse, Cel ce cu cinci pâini, cinci mii ai săturat,/ răni ai suferit.
Iisuse, împăratul tuturor,/ în locul dajdiei de dragoste şi mulţumire, aspre munci ai primit.
Iisuse, Cel ce pentru noi toată ziua ai fost rănit,/ vindecă rănile sufletelor noastre.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.

CONDACUL 5

Cu Dumnezeiasca curgerea sângelui Tău tot te-ai îmbrăcat, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină.  Ştiu, cu adevărat ştiu cu proorocul de ce sunt roşii veşmintele Tale: eu, Doamne, eu cu păcatele mele Te-am rănit pe Tine. Ţie, dar, Cel ce pentru mine ai fost rănit cu umilinţă strig: Aliluia!

ICOSUL 5

Prevăzându-Te de Dumnezeu grăitorul Isaia pe Tine în Duh: necinstit şi plin de răni, spăimântându-se a strigat: „Văzutu-L-am pe El şi nu avea nici chip, nici frumuseţe.” Iar noi văzându-Te pe Tine pe Cruce cu credinţă şi cu mirare strigăm:
Iisuse, Cel ce suferi necinstea,/ cu slavă şi cu cinste pe om l-ai încununat.
Iisuse, la Care îngerii nu se pot uita,/ peste obraz lovit.
Iisuse, peste cap cu trestia lovit,/ pleacă întru smerenie capul meu.
Iisuse, Cel ce ochii Tăi cei luminaţi au fost întunecaţi,/ întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciuni.
Iisuse, Cel ce de la picioare până la cap n-ai fost întreg,/ păzeşte-mă pe mine cu tot întreg şi sănătos.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.


CONDACUL 6

Propovăduitor nevinovăţiei Tale s-a arătat Pilat, arătând norodului că nimic vrednic de moarte nu este întru Tine, iar iudeii ca nişte fiare sălbatice, sânge văzând, scrâşneau cu dinţii săi, strigând: „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L pe Dânsul!” Iar noi sărutând prea curatele Tale răni, strigăm: Aliluia!

ICOSUL 6

Strălucit-ai întru ruşinea oamenilor şi mirarea îngerilor, când Pilat a spus despre Tine: „Iată Omul!” Deci veniţi să ne închinăm lui Iisus, Celui pentru noi ocărât, strigând:
Iisuse, Făcătorul şi Judecătorul tuturor, / de făptura Ta judecat şi muncit.
Iisuse, Dătătorul înţelepciunii, / n-ai dat răspuns celor fără de minte.
Iisuse, vindecătorul celor răniţi de păcate,/ dă-mi mie vindecare prin pocăinţă.
Iisuse, Păstorul cel bătut, / bate pe dracii cei ce mă ispitesc pe mine.
Iisuse, Cel ce ai trup înfrânt, / înfrânge inima mea cu frica Ta.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.

CONDACUL 7

Vrând a-l izbăvi pe om de la lucrarea vrăjmaşului, Te-ai smerit înaintea vrăjmaşilor Tăi, Iisuse, şi ca un miel fără de glas spre junghiere ai fost dus, pretutindenea răni suferind, ca să vindeci de toate pe omul, cel ce strigă Ţie: Aliluia!

ICOSUL 7

Minunată îndelungă răbdare ai arătat când ostaşii ocărându-Te pe Tine, după cuvântul judecătorului nedrept, au chinuit cu cele mai grozave munci prea curat Trupul Tău, ca să-L înroşească din cap până la picioare cu sânge. Pentru aceasta cu lacrimi strigăm Ţie:
Iisuse, Cel ce ai iubit pe om, / de la om cu spini te-ai încununat.
Iisuse, Dumnezeire fără prihană, patimi ai suferit, / ca pe noi de la patimi să ne izbăveşti.
Iisuse, Mântuitorul nostru, / mântuieste-ne pe noi care ni se cuvin muncile.
Iisuse, Cel lăsat de toţi, / întărirea noastră, întăreşte-ne pe noi.
Iisuse, Cel de toţi obijduit, / bucuria noastră, bucură-ne pe noi cei ce nădăjduim întru Tine.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.

CONDACUL 8

Minunat s-au arătat Ţie Moise şi Ilie pe muntele Tabor, vorbind despre venirea Ta, pe care acum o găteşti în Ierusalim, acolo au văzut slava Ta, iar aici văzând mântuirea noastră, strigă: Aliluia!

ICOSUL 8

Pretutindeni fiind gonit de iudei, multe ocări şi chinuri ai suferit, pentru mulţimea păcatelor mele. Unii zicând că eşti duşmanul cezarului, alţii ca pe tâlhar Te-au osândit, alţii strigau: „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!” Ţie Domnului, Celui de toţi osândit şi spre junghiere dus, din adâncul sufletului strigăm:
Iisuse, pe nedreptate osândit, / Judecătorul nostru, nu ne osândi pe noi după faptele noastre.
Iisuse, puterea mea, pe drum sub Cruce istovit de puteri, / în ceasul scârbei şi mâniei mele nu mă lăsa pe mine.
Iisuse, Cel ce cereai ajutor de la Tatăl,/ în neputinţele mele întăreşte-mă.
Iisuse, Slava mea, Cel ce ai primit necinste, / de slava Ta nu mă depărta pe mine.
Iisuse, chipul prealuminatei ipostasei Părintelui, / schimbă a mea necurată şi întunecoasă viaţă.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.


CONDACUL 9

Toată firea s-a tulburat văzându-Te pe Cruce pe Tine răstignit: pe cer soarele razele sale şi-a ascuns, pământul s-a cutremurat, catapeteasma bisericii s-a rupt, pietrele s-au despicat, iadul pe cei morţi i-a aruncat, iar noi ne închinăm în locul acela unde au stătut picioarele Tale cântând: Aliluia!

ICOSUL 9

Ritorii cei mult vorbitori, deşi mult vorbesc, dar nu pot da cuvinte de mulţumire Dumnezeieştelor Tale Patimi, Iubitorule de oameni. Iar sufletul şi trupul nostru, inima, măruntaiele cu umilinţă către Tine strigă:
Iisuse, Cel ce Te-ai pironit pe Cruce,/ pironeşte şi rupe zapisul păcatelor noastre.
Iisuse, Cel ce de pe Cruce tinzi mâna la toţi,/ cheamă-mă şi pe mine rătăcitul.
Iisuse, uşa oilor în coastă împuns,/ adă-mă cu rănile Tale în cămara Ta.
Iisuse, Cel răstignit cu trupul, / răstigneşte şi trupul meu de patimi şi pofte.
Iisuse, Cel ce ai murit în chinuri, / dă-mi mie ca inima mea să nu gândească altceva a cunoaşte decât pe Tine răstignit.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.

CONDACUL 10

Vrând să mântuieşti lumea, pe orbi, şchiopi, leproşi, pe muţi şi pe surzi i-ai vindecat, duhuri necurate ai izgonit, iar iudeii fiind neînţelepţi, aprinşi de răutate şi plini de pizmă, Te-au pironit pe Cruce, neştiind a cânta: Aliluia!

ICOSUL 10

Împărate Cel mai înainte de veci, Iisuse, tot pătimeşti pentru neascultarea mea, ca să mă faci pe mine tot curat, dându-ne pildă întru toate ca să urmăm paşilor Tăi, strigând:
Iisuse, dragoste nemărginită, / celor ce Te-au răstignit nu le-ai socotit lor păcatul.
Iisuse, Cel ce cu suspini şi cu lacrimi în gradină Te rugai, / învaţă-ne şi pe noi a ne ruga.
Iisuse, Cel ce toate proorociile despre Tine s-au împlinit, / împlineşte întru bunătăţi dorinţele noastre.
Iisuse, Cel ce duhul Tău în mâinile Tatălui l-ai dat, / şi în ceasul ieşirii mele primeşte duhul meu.
Iisuse, Cel ce nu ai oprit a împărţi hainele Tale, / cu blândeţe despărţeşte şi sufletul meu de trup.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.


CONDACUL 11

Cântare cu totul de umilinţă aducând Ţie Cea fără prihană Maica Ta, zicea: Deşi pătimeşti pe Cruce, Te ştiu pe Tine mai înainte de luceafăr de la Tatăl născut, văd că toată făptura Te compătimeşte pe Tine şi dai Duhul Tău Tatălui. Şi duhul meu primeşte-l, şi nu mă lăsa pe mine Ceea ce strig: Aliluia!

ICOSUL 11

Ca o lumină primitoare de lumină, Fecioara Cea fără prihană, stă lângă Crucea Ta, arzând cu dragoste către Tine şi fiind aprinsă de durere, ca o Maică, pe Tine Adevăratul Soare al dreptăţii, ce Te pogorîi în mormânt, Te plângea. Cu Dânsa primeşte şi aceste rugăciuni ale inimii noastre:
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat pe lemn, / Ca pre noi cei căzuţi să ne ridici către Tatăl Tău.
Iisuse, feciorelnicului pre pururea Fecioară întru Maica o ai încredinţat,/ ca pre noi fecioriei şi curăţeniei să ne înveţe.
Iisuse, Celei ce Te-a născut pre Tine, Dumnezeu Cuvântul, pre ucenicul de Dumnezeu cuvântătorul l-ai încredinţat,/ încredinţează-ne şi pre noi apărării Maicii Tale.
Iisuse, biruitorul păcii, biruieşte şi a iadului necredinţă, / trufia lumească, poftele ochilor, ce întru noi sălăşluiesc.
Iisuse, Cel ce ai sfărâmat puterea morţii,/ de veşnica moarte ne izbăveşte.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.

CONDACUL 12

Darul Tău dă-mi şi mie, Iisuse Dumnezeul meu. Primeşte-mă cum ai primit pe Iosif cu Nicodim, ca să-Ţi aduc sufletul meu curat ca giulgiu şi cu mirezmele facerilor de bine să ung Preacurat Trupul Tău şi ca în mormânt în inima mea să Te am pe Tine, strigând: Aliluia!


ICOSUL 12

Cântând răstignirea Ta de bună voie, ne închinăm Patimilor Tale, Hristoase, credem cu sutaşul că cu adevărat Fiu a lui Dumnezeu eşti, Cel ce ai să vii pe nori cu putere şi slavă mare, atunci nu ne ruşina pe noi cei ce suntem răscumpăraţi cu sângele Tău şi aşa strigăm:
Iisuse, Mult pătimitorule, cu tânguirea Fecioarei Maicii Tale, / de plângere veşnică scoate-mă.
Iisuse, Cel lăsat de toţi, / nu mă lăsa pe mine unul în ceasul morţii mele.
Iisuse, primeşte-mă pre mine cel ce împreună cu Magdalena / de picioarele Tale mă ating.
Iisuse, nu mă osândi pe mine / cu vânzătorul şi cu cei ce Te-au răstignit.
Iisuse, du-mă în rai cu tâlharul / carele s-a pocăit.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.

CONDACUL 13

O, Iisuse Hristoase, Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat păcatele lumii, primeşte această mică mulţumire, ce-ţi aducem Ţie din tot sufletul şi ne vindecă pe noi cu ale Tale Mântuitoare Patimi de toate durerile sufleteşti şi trupeşti, apără-ne pe noi cu cinstita Crucea Ta, de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi la sfârşitul vieţii nu ne lăsa pe noi, căci prin moartea Ta izbăvindu-ne de veşnica moarte, pururea strigăm Ţie: Aliluia!

După aceasta se zice iarăşi Icosul I:

ICOSUL 1

Săvârşind cea împreuna cu îngerii slujire, nu de la îngeri darul ai primit, fiind Dumnezeu şi făcându-Te om pentru mine omul cel omorât de păcate. Cu trupul şi cu sângele Tău cel de viaţă făcător m-ai înviat, pentru aceea fiind atât de mulţumiţi de dragostea Ta, strigăm Ţie:
Iisuse , dragostea cea mai înainte de veci / atât de binevoitoare pentru noi pământenii.
Iisuse, mila cea fără de măsură / care Te-ai pogorât pentru noi oamenii cei căzuţi.
Iisuse, Cel ce în trupul nostru Te-ai îmbrăcat / şi cu moartea Ta puterea morţii ai sfărâmat.
Iisuse, Cel ce cu Tainele Tale Dumnezeieşti / pe noi ne-ai îndumnezeit.
Iisuse, Cel ce prin patimile şi Crucea Ta / toată lumea ai răscumpărat.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.

Si Condacul I:

CONDACUL I

Cel ales biruitor Domn al cerului şi al pământului / pre Tine Împarate fără de moarte / văzându-Te pe Cruce răstignit toată făptura s-a schimbat / cerul s-a spăimântat, temeliile pământului s-au cutremurat,/ iar noi nevrednicii aducând închinăciune de mulţumire patimilor Tale / împreuna cu tâlharul strigăm Ţie:

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne când vei veni întru Împărăţia Ta.

 

Apoi ce citeşte această rugăciune:

RUGĂCIUNEA

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, carele cercetezi făptura Ta, căruia sunt arătate patimile mele şi neputinţa firii noastre omeneşti şi tăria pizmaşului nostru, Tu însuţi mă acoperă de răutatea lui, pentru că puterea lui este tare, iar firea noastră pătimaşă şi tăria noastră neputincioasă. Tu, dar, o, Bunule, Cel ce ştii neputinţa noastră, Carele porţi şi greutatea neputinţei noastre, păzeşte-mă de tulburarea cugetelor şi potopul patimilor şi fă-mă vrednic acestei sfinte slujbe a Ta, ca nu cumva în poftele mele cele spurcate să pierzi dulceaţa ei şi să mă aflu fără de ruşine înaintea Ta şi fără de frică, ci, Doamne, Preadulcele meu Iisuse, miluieşte-mă şi mă mântuieşte. Amin.

PROCHIMENUL GL. al 4-lea

Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.
Stih: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine.
Pentru ce m-ai părăsit?

Comentarii

Calendar Ortodox

Întreabă preotul

Programul slujbelor

Pelerinaje, Sfințenii

Resurse Ortodoxe

Arhive

Facebook

Twitter


© 2011 Comunităţile ortodoxe moldoveneşti din Eparhia Corsunului