Muntele Athos – pilon de credinţă şi har între cer şi pămînt

Muntele Atos, după Ierusalim, este unul din cele mai atractive locuri spirituale de pe pămînt.

În zilele noastre tot mai mulți oameni încearcă să ajungă pe această peninsulă grecească, despre care cunoaştem multe istorioare, amintiri și mărturii. Conform tradiției, Însăși Preasfînta Născătoare de Dumnezeu a propovăduit aici credința în Hristos și a primit în dar de la Dumnezeu acest pămînt, devenind astfel proprietatea Sa. De aceea peninsula mai este numită Pămîntul sau Grădina Maicii Domnului.

Timp de secole de-a rîndul, călugării – oameni, plecați din lume pentru a comunica permanent cu Dumnezeu – săvîrșesc aici rugăciuni continuie și neîntrerupte. Fiecare om, odată ajuns aici, simte atmosfera harică deosebită şi puterea mare dumnezeiască care domnește pe această bucată de pămînt, simte acea lepădare de lume şi unire cu cele sfinte, prezentă în toate, pornind de la păstrarea orei (timpului împărțirii sutcii) epocii bizantine pînă la refuzul tehnologiilor contemporane (parţial în unele locuri).

Unele mănăstiri folosesc internetul, telefonul şi alte tehnologii moderne, dar într-un mod foarte restrîns şi doar cu binecuvîntarea soborului frăţilor mai mari.

Într-adevăr această peninsulă este un stat monahal şi cetăţenii săi pot fi doar călugării-bărbaţi. Femeile nu au voie să calce pe acest pămînt sfînt, nici chiar animale domestice de gen feminin nu pot fi găsite aici.

Athosul – e o republică monahală autonomă în componenţa Greciei. Este condus de Sfîntul Chinot, format din reprezentanţii celor douăzeci de mănăstiri, aleși pe termen de un an. Grecia are pe Sfîntul Munte guvernatorul său, care este functionarul Ministerului de Externe.

De ordine este responsabilă poliţia grecească. În gestionarea treburilor Athosului este folosită democraţia perfectă. Fiecare mănăstire este condusă de un stareţ cu ajutorul soborului frăţilor mai mari. Din numărul soborului în fiecare an este trimis un reprezentant la Chinot. Chiar dacă este poliţia prezentă aici, fără acordul călugărilor ea nu poate face nimic.

Este mică această bucată de pămînt, dar importanţa ei este colosală în destinul întregii lumi.

Doisprezece bătrini de pe Athos, conform tradiției, vor săvîrşi ultima Sfîntă Liturghie de pe pămînt în perioada antihristului. Este bine cunoscut faptul că lucrurile cele mai importante şi substanţiale în soarta omenirii sunt făcute în taină şi doar apoi ele devin cunoscute. Aşa şi cel mai important lucru – rugăciunea, datorită căreia lumea încă mai există, este săvîrşită de asceţi altruişti necunoscuţi, care se roagă cu lacrimi pentru noi toţi lui Dumnezeu.

„Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” (Evanghelia după Matei 5:14). Aceste cuvinte evanghelice parcă-s spuse despre Athos şi asceţii lui.

Lumea, din care au plecat monahii, refugiindu-se aici, acum îi slăveşte pe mulţi dintre ei ca pe nişte sfinţi şi se hrăneşte din roadele duhovniceşti ale muncii lor. Iar viaţa preţioasă în Dumnezeu continuă pe acest loc sfînt din veac în veac şi acum, în aceşti timpi complicaţi, cum scria stareţul Siluan Athonitul: «Astăzi sunt încă nu puţini asceţi, pe care i-a ascuns Dumnezeu prin faptul că ei nu fac minuni evidente, dar în sufletele lor în fiecare zi sunt săvîrşite miracole uimitoare, doar că oamenii nu le pot vedea».

Fiecare pelerin se întoarce de pe Athos alt om. El dobîndeşte o experienţă duhovnicească pe care nu poţi să o primeşti nicăieri în altă parte pe pămînt. Harul Sfîntului Duh, rugăciunile şi sfaturile asceţilor ajută fiecărui om altfel să privească lumea, să se schimbe spre bine, să primească forţe pentru schimbări favorabile în viaţă, care, fără îndoială, vor face mai luminoasă şi lumea noastră înconjurătoare.

Athos – este denumire de origine precreştină. Se presupune că astfel era numit unul din zeii păgîni. Pe aceste teritorii au trăit păgînii pînă în momentul cînd, prin Providenţa Divină, Preasfînta Născătoare de Dumnezeu a vizitat muntele. Conform tradiției, corabia, pe care Preasfînta Fecioară cu apostolul Ioan Teologul mergeau în Cipru, a fost dusă de o furtună la malurile muntelui Athos. Anume ei au adus aici Cuvîntul şi mesajul lui Hristos.

Menţionarea primilor asceţi poate fi găsită în sec. IV. În sec. VII împăratul bizantin Constantin al IV-lea Pogonat a emis un ordin prin care peninsula era dată în folosinţă totală călugărilor, care în acea perioadă trăiau aici în chelii şi mănăstiri nu prea mari. În a. 681, în una din peşteri s-a stabilit cuviosul Petru – unul din cei mai renumiţi sfinţi athoniţi, care a trăit pe Athos 53 de ani.

În a doua jumătate a sec. X după înfiinţarea Marei Lavre de către Sfîntul Atanasie cel Mare, a început o înflorire rapidă a monahismului pe Sfîntul Munte. La mijlocul sec. XI aici au fost înfiinţate o sută optzeci de mănăstiri. În următoarele secole peninsula a suferit mult, fie din cauza agresiunii turcilor, fie a cruciaţilor. Unele mănăstiri erau distruse, altele fondate din nou.

În prezent, pe Sfîntul Munte sunt douăzeci de mănăstiri. Conform legii locale, este interzis lichidarea mănăstirilor existente, dar şi înfiinţarea altora noi. Cu toate aceastea pot fi fondate schituri (există schituri româneşti şi greceşti) şi chilii (acestea sunt case separate cu o gospodărie nu prea mare unde locuiesc 5 – 6 călugări şi novici aflaţi la ascultare). Schituri pe Athos sunt 4 – 5, iar chilii – mai mult de 300. Există de asemenea o chilie moldovenească unde trăiesc în jur de 12 persoane.

Fiecare mănăstire îşi are în ierarhia athonită locul său. În ierarhia locală mănăstirile sunt repartizate după cum urmează:

Marea Lavră (Μεγίστη Λαύρα) – cea mai veche şi cea mai mare dintre mănăstiri;
Vatoped (Βατοπέδι sau Βατοπαίδι) – unde se află Brîul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi şapte icoane făcătoare de minuni;
Iviron (Ιβήρων) – păstrează cea mai cunoscută icoană athonită – icoana Maicii Domnului Portariţa sua Iverskaia;
Hilandar (Χιλανδαρίου) – mănăstire sîrbă, păstrează icoana Maicii Domnului cu trei măini (Troeruciţa);
Dionisiu (Διονυσίου) – păstrează mîna dreaptă a Sfîntului Ioan Botezătorul;
Cultumus (Κουτλουμούσι) – mănăstire din sec. X, păstrează icoana Maicii Domnului numită Mijlocitoarea şi o parte din piciorul Sf. Ana – Mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu;
Pantocrator (Παντοκράτορος) – mănăstirea Celui Atotputernic, în care se păstrează cel mai vechi iconostas de pe Athos;
Xiropotamu (Ξηροποτάμου), fondată încă la mijlocul sec. X, păstrează cea mai mare din lume bucată din lemnul crucii Domnului îmbrăcată în argint cu gaura de la unul din cuie;
Zografu (Ζωγράφου) – mănăstire bulgară în cinstea Sfîntului mare mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință.
Dohiaru (Δοχειαρίου) – păstrează icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Grabnică Ajutătoare «Gorgoipisusa», una din cele mai îndrăgite şi cinstite icoane pe Athos;
Caracalu (Καρακάλλου) – pomenită în documente încă în anul 1018, aici se păstrează Capul Sf. Apostol Bartolomeu;
Filoteu (Φιλοθέου) – mănăstire, cunoscută încă din sec. IV, venerată profund de mulţi împăraţi bizantini. Aici trăieşte unul din călugării moldoveni, din fraţii frăţiei mănăstirii Noul-Neamț. El face parte din numărul soborului, participă la conducerea mănăstirii, dar chiar şi el nu are voie să utilizeze telefoanele mobile şi internetul. Ca să iei legătura cu el este posibil doar prin telefonul de contact general al mănăstirii, iar de scris doar la poşta electronică generală;
Simonos Petras (Σιμωνόπετρα) – mănăstire din sec. XIII, construită pe marginea unei stânci;
Sf. Pavel (Αγίου Παύλου) – comunitate monahală existentă aici încă în perioada lui Constantin cel Mare, are legături foarte strânse cu Franța, avea grijă de călugării francezi atît de pe Muntele Athos, cît și din Franța;
Stavronikita (Σταυρονικήτα) – cea mai mică mănăstire de pe Athos, păstrează chipul rar din mozaică a Sf. Nicolai făcător de minuni;
Xenofont (Ξενοφώντος) – pe acest loc încă în anul 520 era înălţată o biserică dedicată Sfîntului Dimitrie al Thesalonicului;
Grigoriu (Οσίου Γρηγορίου), fondată în sec. XIV de către Grigorie Sinaitul şi ucenicii lui;
Esfigmenu (Εσφιγμένου) – aici au locuit Sf. Anastasii, patriarhul Constantinopolului, şi Grigorii Palama, dar şi fondatorul monahismului rus cuviosul Antonii de la Lavra Pecersca din Kiev;
Sf. Pantelimon (Αγίου Παντελεήμονος, sau Ρωσικό) – mănăstire rusească pe Athos, păstrează capul marelui mucenic Panteleimon. În mai 2006 l-am întîlnit aici pe stareţul Gavriil, moldovan, venit pe Athos în anul 1962 şi care numai de două ori părăsise Sf. Munte, o dată plecînd la Ierusalim şi altă dată la Atena. Am discutat mult cu el atunci, iar peste o lună şi jumătate el s-a dus la Domnul (7 iulie). Dumnezeu să-l odihnească în pace;
Constamonitu (Κωνσταμονίτου) – păstrează icoana făcătoare de minuni a Sf. Ştefan din sec. VIII şi două icoane făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Cîteva cuvinte despre geografie şi climă:

Athosul – este una dintre extremităţile peninsulei Halkidiki din Grecia, mai exact – partea estică cu o lungime de 70 şi o lăţime de aproximativ 12 km. Este format din munţi, acoperiţi cu păduri dese, cea mai mare înălţime ajunge la 2033 metri de la nivelul mării. Clima pe Athos este mediterană subtropicală cu veri calde și ierni ploioase. Umeditatea mare face ca iarna să fie foarte friguroasă, necătînd la faptul că temperatura aici rar coboară mai jos de zero grade. Iarna des plouă, iar uneori ninge. Acum este foarte cald. Ne-a salvat faptul că multe mănăstiri sunt situate în păduri şi acolo este mai răcoros.

Slujba are loc în cea mai mare parte seara tîrziu sau foarte devreme dimineaţa cînd este răcoare. În multe mănăstiri, călugării trăiesc după timpul bizantin, adică odată cu asfințitul soarelui ceasul este îndreptat la ora 00.00. Dacă călugării încep slujba la ora 7.30 dimineaţa (timp bizantin), la noi e aproximativ ora 4.00. La fel şi în toate celelalte.

Iată cam asta reprezintă Muntele Athos şi ceea ce putem spune despre el.

Ieromonah Iosif Pavlinciuc
Traducere din rusă: Sosanna Didilica

281524_2200801381146_1280647504_2661135_4969067_n

Comentarii

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *