Predică din duminica a 18-a după Cinciczecime Posted on 12 October 2017    0 Comments;

1347_pescuirea-minunata

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.

Evanghelia de astăzi despre pescuirea minunată, apostolul despre colectarea darurilor, ziua pomenirii cuviosului Serghie de Radonej ne dezvăluie o temă deosebită – tema câștigurilor. Acest subiect îi îngrijorează pe mulți, deoarece de munca noastră, de ceea ce câștigăm, depinde bunăstarea familiei, viitorul nostru, copiii noștri. Și anume Evanghelia de azi despre pescuirea minunată se încadrează perfect în acest lanț de reflecții.

În contextul citirii evanghelice, constatăm că Dumnezeu este aproape de fiecare, vede muncile noastre, îndatoririle și grijile noastre. Al cincilea capitol al Evangheliei lui Luca începe cu o declarație: „mulţimea Îl îmbulzea” (Luca 5, 1), iar El propovăduia, îi învăța pe ei. Oamenii Îl îmbulzeau dorind să primească cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul vieții, nu hrană fizică, de care era preocupat Petru și colegii lui, dar hrană spirituală.

Cu toate acestea, și Petru după o noapte grea de muncă, lăsând mrejele, nu s-a dus să se odihnească, dar s-a așezat la picioarele Mântuitorului și primindu-L în barca sa, asculta Cuvântul Lui. Și drept răsplată pentru căutarea hranei spirituale, primește și recompensa materială. Să atragem atenția și asupra faptului că munca noastră, eforturile noastre capătă un sens și rezultat prin acceptarea și înfăptuirea Cuvântului lui Dumnezeu. „După cuvântul Tău” (Luca 5, 5), i-a spus Petru Domnului, „voi arunca mrejele”, arătând că, chiar dacă el și colegii lui s-au trudit toată noaptea și nu au prins nimic, după Cuvântul Mântuitorului vor căpăta cele dorite.

Acum să vedem cum sunt legate supunerea lui Petru și supunerea noastră, ca și supunerea întregii omeniri Cuvântului Divin. Dumnezeu îl plasează pe primul om în grădina Edenului și îi poruncește să aibă grijă de ea, să conlucreze cu El. Această poruncă nu a fost desființată, dar este înfăptuită în fiecare muncă, pe care o realizăm. Fiecare probabil are experiența bucuriei de la o muncă realizată, de succes. Cu toate acestea, există și muncă fără rezultat, ineficientă. Se întâmplă să lucrezi ca Apostolul Petru toată noaptea și nu este nici un folos, nici un rod. Care este motivul pentru un astfel de eșec? Unde este el ascuns? Uneori, aceasta este o absență a harului lui Dumnezeu, a binecuvântării Lui, uneori aceasta este o stare fluturatică, nestătornică a omului însuși sau scopurile puse înainte lui sunt false.

Câștigul trebuie să fie săvârșit nu doar de dragul câștigului în sine, ci ca o obligație, ca o ascultarea voinței lui Dumnezeu.

Vă îndemn să examinăm în detalii exemplul apostolului Petru. El a plutit pe mare, făcând ascultare. A prins mult pește nu pentru că acest lucru era real, dar pentru că acest lucru a fost realizat prin ascultare. De aici să ținem minte, că și lucrurile noastre trebuie să le îndeplinim nu ca o datorie, ci ca o împlinire a voii lui Dumnezeu, ca o ascultare față de aproapele, ca o ascultare oamenilor, de care trebuie să ne îngrijim sau de care depindem. Ce vedem în continuare? Îndeplinind ascultarea, Petru primește binecuvântare. El primește imposibilul. S-a întâmplat o minune. Înțelegând acest lucru, l-a cuprins frica. Frica față de Personalitatea, care se afla în fața lui. Liniștindu-l, Dumnezeu nu doar că îl iluminează, dar pronunță o prorocire, face o promisiune, săvârșește metamorfoza: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.” (Luca 5, 10).

Această prezicere ne dezvăluie și nouă, că în viața noastră suntem uniți cu acele condiții sau lucruri care trebuie să se împlinească în mod natural, iar când acest curs natural se schimbă, ne pomenim în încurcătură. Cu toate acestea, și această neînțelegere, această încurcătură, fie ea că s-a întâmplat în fața unui fenomen pozitiv sau negativ, ne întărește, ne afirmă în credință, așa cum s-a întâmplat și cu apostolul Petru. Cine poate cunoaște planul lui Dumnezeu pentru sine însuși, pentru cei apropiați? Petru dintr-un simplu pescar a devenit apostol al poporului, un simbol al slujirii apostolice.

Amintirea sfântului de astăzi, a cuviosului Serghie de Radonej, este de asemenea pentru noi o mărturie a providenței speciale a lui Dumnezeu pentru el. Cine ar fi putut crede în secolul al XIV-lea că călugărul Serghie va deveni simbolul spiritual al Rusiei? El însuși nici nu bănuia și nu conștientiza acest lucru, dar a devenit astfel. Și a devenit astfel nu pentru că s-a gândit în mod special la asta, că a că a căutat-o, dar pentru și prin smirenia și simplitatea sa. Trăia după cuvântului lui Dumnezeu, așa cum a spus și apostolul Petru: „După cuvântul Tău, Doamne, voi arunca mrejele”. El și-a petrecut viața ca o ascultare față de Dumnezeu și a devenit un pescuitor de oameni, sau, mai bine-zis, un învățător, un îndrumător al întregului popor rus.

Doresc ca Dumnezeu, cu rugăciunile apostolului Petru, a sfântului Serghie de Radonej, să ne ajute să înțelegem profunzimea Cuvântului Domnului, să-L ascultăm, să ne schimbăm viața, să o transformăm și astfel, trudindu-ne, din puțin vom primi mai mult, din minim vom primi binecuvântare. Amin.

Ieromonahul Iosif Pavlinciuc

Comentarii

adaugă Comentariu

Completaţi formularul de mai jos pentru a adăuga un comentariu nou:
* *

Calendar Ortodox

Întreabă preotul

Programul slujbelor

Pelerinaje, Sfințenii

Resurse Ortodoxe

Arhive

Facebook

Twitter


© 2011 Comunităţile ortodoxe moldoveneşti din Eparhia Corsunului