Predică din sâmbăta a 20-a după Cincizecime

Iubiți întru Domnul, părinți, frați și surori!

Astăzi am auzit citirea Evangheliei despre chemarea vameșului Levi (apostolului Matei) de a-L urma pe Hristos (Luca 5: 27-32) și citirea Apostolului despre necazul care i s-a făcut lui Pavel și însoțitorilor săi în Asia (2 Cor. 1: 8-11). De asemenea, astăzi este ziua pomenirii sfintei cuvioasei Pelaghia din Antiohia.

Ce ne învață Biserica propunându-ne aceste relatări? În primul rând, vedem aici o imagine extraordinară a pocăinței. În al doilea rând, ni se propune să ne amintim și să reflectăm asupra încercărilor care i s-au întâmplat apostolului Pavel în Asia și asupra ispitelor și necazurilor noastre contemporane.

Viața apostolului Matei, ca și cârteala fariseilor ne sunt cunoscute, dar iată viața cuvioasei Pelaghia puțini și-ar putea-o aminti. Cu ce se deosebea ea? În tinerețe Pelaghia era dansatoare, chiar stăpâna a casei de dansuri, era foarte frumoasă, avea o înfățișare extraordinară și își petrecea viața în desfrânări și veselie. Odată, însă, trecând pe lângă biserica din Antiohia, pe pragul căreia propovăduia episcopul Non, ea a qvut o înrourire foarte mare asupra lui. El, mult timp, nu putea uita chipul ei și în rugăciunile sale se căia că sufletul său nu se poate lăuda cu asemenea frumusețe și podoabe, pe care le avea Pelaghia. Acest lucru l-a mărturisit și fraților săi episcopi, care erau în acel moment adunați la sobor: „Cu adevărat, eu am învăţat mult de la dânsa, că pe această femeie Domnul o va pune la înfricoşata Sa judecată şi o dată cu dânsa vom fi judecaţi şi noi. Pentru că ce socotiţi? Câte ceasuri a zăbovit acea femeie în cămara sa, spălându-se, îmbrăcându-se şi împodobindu-se în multe feluri, uitându-se în oglindă şi având toată grija ca să se arate mai frumoasă decât toate femeile înaintea ochilor vremelnicilor săi curtezani?! Iar noi, având în ceruri pe Mirele cel fără de moarte, nu ne îngrijim să ne împodobim sufletul nostru, ca să se arate plăcut ochilor lui Dumnezeu şi să nu fie ruşinat şi lepădat în vremea nunţii Mirelui”.

Dar și sfântul Non a împresionat-o puternic pe Pelaghiea. Cuvintele propovăduite despre Judecata de Apoi, atât de mult au influențat-o, încât ea și-a schimbat viața radical din acel moment. A împărțit averea, a primit tunderea monahală în mănăstirea de călugări și a trăit toată viața cu numele bărbătesc de Pelaghie. Apropo, acesta este un subiect foarte interesant pentru reflecție legat de transsexualitate sau actuala temă a schimbării genului. Nu ne vom opri acum asupra acestui subiect, doar vom sublinia faptul că Pelaghia atât de hotărât și-a schimbat viața, rupând orice legătură cu trecutul păcătos, încât și-a schimbat chiar și identitatea de femeie. Și, cât de grav, cât de contradictoriu arată unii oameni care, pentru plăcerile lor trupești și pentru plăcerile temporare, își schimbă chipul primit inițial, genul, identitatea.

Dar, chiar și în acest context, cuvintele Mântuitorului răsună încurajator, spuse fariseilor care-l judecau, dar și nouă tuturor: „N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.” (Luca 5:32).

Al doilea lucru, despre care aș vrea să vorbim, este necazul pe care l-a avut de îndurat apostolul Pavel.
El scrie că încercările din Asia au fost atât de puternice, încât el și însoțitorii săi nu mai nădăjduiau să mai scape cu viaţă. Despre asemenea necazuri vorbește și patriarhul contemporan Ioan al Antiohiei, care nu știe nici în ziua de azi ce s-a întâmplat cu fratele său, episcopul Pavel de Alepo și arhiepiscopul Ioan Ibrahim al Bisericii Siro-Iacovite și care a îndemnat comunitatea internațională la pace și a atras atenția asupra confruntărilor militare din Siria. Acești arhierei au fost răpiți în data de 22 aprilie 2013 de către militanți și de atunci li s-a pierdut urma.

Asia poate servi drept focar pentru un război și o confruntare internațională.

În comunitatea noastră și în viața personală, exemplul apostolului Pavel ne ajută să depășim încercările și să ne îndreptăm privirea spre Mântuitorul, care ne scoate din robia morții, și, de ne vom pune nădejdea în El ne va mântui.

Doresc tuturor ajutorul Domnului și succese pe cărările vieții, dar și ca totdeauna în timpul necazului sau unor ispite să ne amintim de cuvintele apostolului Pavel „ca să ne încredințăm nu în noi-înșine, ci în Dumnezeu… aşa încât darul acesta făcut nouă, prin rugăciunea multora, să ne fie prilej de mulţumire adusă de către mulţi, pentru noi” (2 Cor. 1:11).

Cât de profund tratează apostolul tema încredințării în Domnul, ajutorul reciproc și recunoștința!
Să mulțumim, de asemenea, lui Dumnezeu pentru toate darurile Lui, pentru ziua de astăzi, pentru slujbă și pentru ocazia de a ne întâlni în acest loc sfânt, unde a fost paroh Sfântul Alexei. Cu rugăciunile Lui si ale sfintei Pelaghia, Doamne mântuiește și miluiește-ne pe noi. Amin.

Ieromonahul Iosif Pavlinciuc
Traducere: Sosanna Didilica

Predică rostită la Biserica Sfitului Nicolae și Alexie din Ugine, Savoie

Comentarii

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *