Predică în ziua de marți a primei săptămâni din Postul Mare

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh. 

Iubiți părinți, frați și surori, 

Iată că a luat sfârșit Pavecernița Mare, în cadrul căreia am auzit a doua parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, un canon extraordinar și profund prin importanța sa duhovnicească, teologică și poetică. 

Sfântul Andrei din Creta, autorul canonului, l-a scris ca o tânguire de pocăință adresată în primul rând sufletului său, dar și ca un imn Domnului pentru iertarea păcatelor.

De ce trebuie să conștientizăm starea noastră duhovnicească, sau să ne cunoaștem pe noi înșine? Această întrebare retorică ne-o adresăm uneori, în special atunci când avem nevoie de ajutorul Domnului. Răspunsul este foarte important. El ne poate ajuta să ieșim din întuneric la lumină, să ne orientăm corect în spațiul nostru interior și să le punem în ordine pe toate. Importanța acestui fapt au înțeles-o și cei din lumea greacă antică, păgână. Întreaga filosofie a lui Socrate este construită pe această bază. Cu toate acestea, de atunci și până acum, omul nu a reușit prea mult să se cunoască pe sine-însuși, ci a fost mai mult interesat de cunoașterea lumii înconjurătoare. Așadar, ce cunoaștem noi despre sine? Acest exercițiu ne ajută să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile, cuvintele și uneori gândurile noastre. Da, este foarte complicat, da, acest lucru necesită putere de voință, maturitate. Dar, fără această lucrare totul poate să-și piardă sensul, omul încetează să mai fie Om, valorile și reperele sale se vor pierde, el se va transforma într-o ființă oarecare, inferioară, care își satisface doar necesitățile sale fizice.

hqdefaultCând omul se cunoaște pe sine-însuși, el înțelege ce îi este dat lui, ce bogăție a primit de la Tatăl Ceresc și, în același timp, el vede și în ce stare de cădere se află, câte lucruri urâte și rele s-au adunat pe parcursul vieții destul de scurte. În baza Canonului lui Andrei Criteanul suntem chemați să ne vedem mai profund, să ne compărăm atât cu cei neprihăniți, cât și cu cei păcătoși care au trăit înaintea noastră.

„Pe toți cei din Legea Veche, i-am adus ție, suflete, spre pildă; urmează faptelor iubite de Dumnezeu ale drepților și fugi de păcatele celor vicleni”, scrie Sfântul Andrei Criteanul în Cântarea a 8-a a Canonului. Prin comparație, putem ușor să ne determinăm și găsim locul nostru și ceea ce ni se cuvine. Înfricoșându-ne la aceste gânduri, de mai multe ori repetăm împreună cu imnul canonului „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”.

Canonul a fost scris în greacă, de aceea puțini dintre noi sunt cei care pot înțelege pe deplin profunzimea stihurilor scurte, ritmate, de pocăință, a silabei și rimei troparelor, dar chiar și în traducerea în slavonă, rusă sau română acest lucru poate fi resimțit. Și dacă traducerea însuși ne duce în lumea unei poezii înalte și profunde, atunci ce să mai spunem de original?

Despre profunzimea teologică a canonului au fost scrise mii de predici, eseuri și sute de disertații. Mulți cred că teologia este un fel de știință interesantă, un pic exotică, care nu este accesibilă tuturor. Cu toate acestea, nu este adevărat, în primele zile ale Postului Paștelui, practic toți pot să aibă tangențe cu teologia, pentru că teologia este viața însăși.

Cunoscând chipurile și imaginile Vechiului și Noului Testament, ne scufundăm în istoria mântuirii noastre. Ni se înfățișează înainte oamenii care au ajuns la transfigurare, dar și cei care, în cele din urmă s-au pierdut definitiv, supuși fiind propriilor patimi și păcate. Ajută-ne, Doamne, să conștientizăm fiecare locul nostru și să găsim calea care ne va duce la îndreptare, la transformare, la Înviere. Amin.

Ieromonahul Iosif Pavlinciuc
Predică rostită la catedrala Sfintei Treimi din Paris

Traducere din rusă: Sosanna Didilica
Corectare: Corina Bobea

Comentarii

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *