„Timpul este câștigat în Postul Mare” Posted on 1 March 2018    0 Comments;

Postul Mare este perioada de dinaintea sărbătorii anuale, a zilei Învierii lui Hristos. Formând în mod clasic o perioadă de 40 de zile, Postul ocupă aproximativ o zecime din an. Astfel ideea biblică a zeciuielii, care ar trebui să o dăm lui Dumnezeu din tot ce am dobândit, prin Postul Mare este aplicata și timpului. Timpul așadar poate fi câștigat. Fiind un câștig, adică un dar omului de la Dumnezeu, timpul, în Postul Mare, este ca și cum ar merge în sens invers.

Postul este o reflecție a omului și a omenirii asupra menirii sale. Această reflecție este însoțită de o concentrare suplimentară, concentrare a forțelor proprii, din care se naște auto-constrângerea. Astfel, limitarea proprie – caracteristica de bază a perioadei de post – devine nu o impunere omului din afară, printr-un set de reguli, ci o expresie spontană a voinței, îndreptată nu să ne slăbească prin restricții alimentare, ci să ne întărească pe calea auto-conservării. Timpul devine plin de semnificație și de forță, și este adus în dar lui Dumnezeu.

Dacă în secolele trecute principala semnificație a Postului Mare era constrângerea în alimentare, epoca în care trăim noi, oamenii secolului XXI, ne obligă să facem anumite ajustări importante asupra ideii postului. Spre deosebire de predecesorii noștri, cunoaștem astăzi că hrana poate fi devastatoare. Alimentele pot fi distructive nu numai în sens spiritual sau simbolic, după cum erau convinși asceții care aveau restricții la mâncare – autorii majorității textelor teologice despre Postul Mare – dar și în sensul direct al cuvântului. Noi trăim într-o epocă, pe care o putem numi post – gastronomică.

Numeroși contemporani de-ai noștri devin vegetarieni sau vegani, indiferent de convingerile religioase. Excesul de greutate (de grăsime) nu mai este considerat un criteriu sau indiciu de bunăstare. Iar refuzul de a consuma carne și alte excese în alimentație capătă o dimensiune nu atât ascetică, cât mai mult etică. Aceste schimbări în conștiința omului transformă postul într-o căutare a ceea ce este adevărat și autentic. Dintr-un scop personal de secole, care constă în respectarea rânduielilor și regulilor referitoare la mâncare și băutură, postul devine o artă a identificării în viața cotidiană a ceea ce ne place, dar care ne este nu neapărat necesar, și refuzul de la acestea, în perioada Postului Mare. Lumea digitală nu este „mâncare și băutură”…

insuportabila-usuratate-1Una din caracteristicile timpului este monotonia sa. Fiecare om în parte, dar și omenirea în ansamblu, voluntar sau involuntar, este preocupată de căutarea unei ieșiri din această monotonie. Momentele strălucitoare ale ființei, divertismentul ca semnificație, diferențierea în diversitate – acestea și alte caracteristici similare pot fi considerate, într-un fel, punctele de gravitație ale existenței în epoca postmodernă. Unul dintre marii scriitori ai secolului, Milan Kundera, a folosit pentru numirea romanului său o încărcătură semantică incredibilă, titlul formulat de el însuși fiind: „Insuportabila ușurătate a ființei”. Și aici, fiecare conștiință, credincioasă și necredincioasă, se ciocnește cu aporia. Timpul strălucit și plin de semnificație, în esența sa, nu devine diferit, ci rămâne monoton și lipsit de sens, deoarece nici un timp și nici o căutare nu este în măsură să priveze timpul de esența sa tragică. Doar timpul – și aici este pur și simplu necesar să ne amintim de marele teolog al secolului XX, Franz Kafka – este o Sentință. Timpul, care iminent conduce omul spre moarte – iar lumea, conform Bibliei, la pieire –, are nevoie să deschidă, să spargă, să rupă și să scoată sigiliul autosuficienței. Una dintre astfel de ieșiri din labirintul timpului este cuvântul despre Judecata de Apoi, care este propus de Biserică cu o insistență deosebită în zilele Postului Mare.

Cuvântul despre Judecata de Apoi poate fi perceput dintr-o perspectivă etică, morală. Conform acestei percepții, obișnuită pentru noi, fiecare persoană se vede pe sine însuși stând în fața Celui care stă pe Tronul Judecății. O asemenea percepție a Judecății nu prezenta niciun fel de dificultate pentru conștiința medievală. Ca o construcție ajutătoare, pentru a depăși în general tendința fiecărui om de a judeca și condamna nu pe sine-însuși, ci pe alții, asceții îl sfătuiesc pe om să se vadă și să se perceapă pe sine-însuși ca fiind cel mai păcătos om dintre toți care au existat vreodată pe pământ.

IisusMai mult decât toți oamenii am păcătuit, eu nemernicul”, acest gând al recitativului bisericesc, cuprins de arhaică, este repetat permanent în textele liturgice ale Postului Mare. Dar este suficient să îl scoatem dincolo de limitele logicii ascetice, și atunci el riscă să se transforme într-un simulacru. În literatură, „Părintele Serghie” de Lev Tolstoi, este unul dintre cele mai geniale exemple în acest sens. De aceea, cuvântul despre Înfricoșătoarea Judecată este în primul rând teologic. Adică, dacă l-am traduce literalmente în limba rusă sau în limba română, ar fi „cuvântul despre Dumnezeu”. El ne dezvăluie logica acțiunii dumnezeiești în istorie. Judecata de Apoi este împlinirea iconomiei lui Dumnezeu (în traducerea mot-a-mot a cuvântului „economie” (!)), adică pronia lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Înfricoșătoarea Judecată este triumful Marelui Arhiereu, Fiul lui Dumnezeu, Iisus, Care, după ce a trecut calea peregrinării prin Palestina, a fost răstignit pentru păcatele lumii. Problema teodiceii despre sensul existenței răului și a nedreptății în lume a frământat întotdeauna conștiința umană. Cuvântul filosofic și fiecare curent religios, au încercat, fiecare în felul său, să răspundă la întrebarea despre sensul prăbușirii asupra omului a tot ceea ce e rău, nedrept, dureros. Dar numai în creștinism Însuși Dumnezeu se identifică cu cei care suferă.

Întru Iisus Hristos, Dumnezeu a luat asupra Sa tot ceea ce ne îngrozește. Astfel, în parabola Domnului despre Judecata de Apoi, Hristos se numește pe Sine-însuși bolnav, sărac și părăsit. El este astfel uitat. La El vin cei care stăteau nu demult de partea dreaptă a Sa și Îl găsesc acolo, unde, se pare, stăpânește abandonarea lui Dumnezeu. Această abilitate a lui Dumnezeu de a se identifica cu absența lui Dumnezeu este o taină uimitoare a credinței creștine. O taină la care Biserica ne îndeamnă să ne gândim și asupra căreia să reflectăm.

PostulMareJudecata de Apoi este finalizarea proniei lui Dumnezeu pentru noi și lume. Fiind chemați de Dumnezeu să ne împărtășim cu Trupul lui Hristos, noi toți știm, din conștiință, că nu avem nici o justificare, nu avem mântuire fără El. Căci nici ceea ce este cel mai elementar bine nu a putut și nu va putea niciodată să-l facă nimeni niciodată fără Hristos. Dar, din acest paradox al imposibilității se naște încrederea în Judecătorul nostru. Deoarece El, Care a cunoscut din plin amărăciunea și suferința existenței umane, Domnul nostru Iisus, ne poate dărui slava pierdută prin păcat. Poate și este în drept să ne dea mântuirea Absolut Gratuit. Și aici tot ceea ce ne-a chinuit și ne-a transformat viața în iad, va fi distrus. „Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc.” (Apoc. 20, 14).

Amintirea și trăirea Înfricoșătoarei Judecăți de către Biserică în zilele Postului Mare ne pregătește pentru a intra în Taina sărbătorii de Paști. Postul Mare – este posibilitatea excepțională, unică și irepetabilă ca încă de aici și acum, în biografia noastră pământească scurtă, fragilă stricăcioasă, să ne împărtășim din Slava lui Dumnezeu, din Suferința Sa și Învierea Sa. Să ne împărtășim din Slava Lui care nu va avea sfârșit. Postul Mare, Pascal, este timpul mulțumirii Creatorului și Răscumpărătorului nostru pentru taina proniei lui Dumnezeu. El este Împăratul, iar dreptul cel mai mare al Împăratului este milostivirea Sa.

Augustin Sokolovski, doctor în teologie, preot
Predică rostită la Biserica Sfintei Treimi din Paris

Traducere: Sosanna Didilica

Corectare: Corina Bobea

Comentarii

adaugă Comentariu

Completaţi formularul de mai jos pentru a adăuga un comentariu nou:
* *

Calendar Ortodox

Întreabă preotul

Programul slujbelor

Pelerinaje, Sfințenii

Resurse Ortodoxe

Arhive

Facebook

Twitter


© 2011 Comunităţile ortodoxe moldoveneşti din Eparhia Corsunului