Predica din duminica a IV dupa Cinicizecime

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.

„Și izbăvindu-vă de păcat, v-ați făcut robi ai dreptății…. Căci precum ați făcut mădularele voastre roabe necurăției și fărădelegii, spre fărădelege, tot așa faceți acum mădularele voastre roabe dreptății, spre sfințire” (Rom. 6:18-19).

Acestea cuvinte iubiți părinți, frați și surori, noi le-am auzit astăzi la citirea Apostolului. În Epistola către Romani Apostol Pavel, printr-un exemplu foarte puternic, arată ce se întâmplă cu sufletul omului când devine stăpânit de păcat. El arată raportul între patimă, viciu și sufletul omului. Această explicație era clară pentru contemporanii lui. Locuitorii Romei știau prea bine ce este robia și ce este libertatea, și care sunt consecințele lor. Prin acest exemplu Apostolul îndeamnă creștinii din Roma să schimbe robia păcatului cu robia „dreptății, spre sfințire” care, de fapt, este nu o robie ci libertate.

La acesta aș face o paranteză și aș sublinia că toată asceza noastră ortodoxă, care ne pare uneori anevoioasă, și este o oprire de la unele „bucurii”, distracții ale acestei vieți, ne este folositoare și ne disciplinează ca pe niște atleți ai Adevărului și ai Libertății. Noi acum cam greu putem să ne imaginăm starea de robie și, slava Domnului!, nimeni dintre noi nu are această experiență, dar putem să ne-o imaginăm. Spre exemplu, îmi vine acum în minte, dependența la care se poate supune omul, folosind alcoolul sau drogurile. Această stare e strașnică, pentru că toate gândurile, toate năzuințele acestui sărman sunt legate de patima lui.

Să vedem ce ne spune Apostolul Pavel despre această robie. Oamenii fără de Dumnezeu sunt plini „de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de cearta, de înșelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urători de Dumnezeu, ocărâtori, semeți, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, nesupuși părinților, neînțelepți, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă” (Rom. 1:29-31) Si, mai departe, tot el scrie: „Dar acum, izbăviți fiind de păcat și robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveți roada voastră spre sfințire, iar sfârșitul, viața veșnică” (Rom. 6:22).

Să privim la acest cuvânt întorcând moneda. Să vedem la ce ne îndeamnă Apostolul prin acest exemplu. El ne spune că noi ne facem « robi ai dreptății spre sfințire » și, cum mai înainte nu puteam spune „nu” păcatului, așa și acum, nu putem respinge dreptatea, adevărul, faptele bune, îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu. Respingerea păcatului precum și împlinirea dreptății Apostolul o compară cu robia. Am putea compara încă cu dependența pe care o au ludomanii când nu mai pot să se oprească din jocul lor.

Cuvintele adresate de Fiul Omului îngerui Bisericii din Laodiceea: „fiindcă ești căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea” (Ap. 3:16) cheamă creștinul la o ardere, la fierbințeala harului. Atunci când această se neglijează, el devine ca sarea nesărată, care nu mai este la nimic folositoare.

Să ne punem întrebarea dacă avem noi o astfel de înflăcărare, dacă suntem mânați de dreptate, dacă nu putem trăi fără înfăptuirea lucrurilor frumoase, sfinte. Răspunsul afirmativ cred că ne este greu să îl dăm. La acesta însă trebuie să tindem, aceasta să o căutăm, să o înfăptuim.

Exemplul sutașului din Evanghelia de astăzi, care s-a adresat Domnului cu rugămintea ca El să vindece nu pe copilul sau soția, sau vreo rudă de-a lui, ci pe sluga sa, care „zăcea în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit” (Mt. 8:6), ne poate servi călăuză și în viața noastră de toate zilele.

Apostolul se termină cu îndemnul îngrozitor pentru cei stăpâniți de păcat și îmbucurător pentru robii dreptății: „Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viața veșnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Rom 6:22). Amin.

Comentarii

Related Post

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *