Predica din duminica a VI-a după Rusalii Posted on 9 July 2018    0 Comments;

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.

În Epistola către Romani și în Evanghelia de astăzi ni se arată apogeul, punctul cel mai înalt al vieții duhovnicești. Apostolul ne prezintă metodele spre a-l atinge, iar relatarea Evanghelica ne arată cum se realizează în practică. Să medităm la mesajul Apostolului Pavel adresat creștinilor din Roma.

„Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat” (Rom 12:6). Prin această afirmare Apostolul explică că fiecare are un talant, sau un dar de la Dumnezeu, care trebuie să prisosească, să-l înmulțească.„Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinței; 7. Dacă avem slujba, să stăruim în slujbă; dacă unul învață, să se sârguiască în învățătură; 8. Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăție; dacă stă în frunte (sau la conduce), să fie cu tragere de inima; dacă miluiește, să miluiască cu voie bună!” (Rom. 12:6-8). Ce cuvinte adânci și ziditoare! Pentru explicația lor m-au inspirat omiliile Sfântului Ioan Gură Aur. Apostolul la fiecare slujire găsește câte un adverb, arătând prin aceasta cum trebuie să fie desăvârșită slujirea. Să le luam pe rând.

„Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinței”. Proorocia este darul tălmăcirilor cuvintelor divine, ori a mesajului Dumnezeiesc. De aceea ea, proorocia, nu poate fi săvârșită decât numai în „măsura credinței”.

Mai departe Apostolul insistă: „dacă avem slujbă să stăruim”, nu scrie pur simplu: „să slujim” ci să o facem cu sârguință. Slujirea făcută altora trebuie făcută în așa fel încât am sluji îngerilor și chiar lui Dumnezeu.

„Dacă unul stă în frunte (sau conduce) să fie cu tragere de inimă”. Acest verset este foarte actual pentru politicienii noștri, mai ales cei din Moldova. Ne-am rugat astăzi Maicii Domnului îndeosebi pentru ocârmuitorii noștri, ca Dumnezeu să le dea înțelepciune și putere. Vedem clar că conducerea, ocârmuirea, trebuie să fie cu tragere de inimă. Această tragere de inimă poate să fie numai atunci când omul are dragoste față de cei pe care îi conduce. Să dea Dumnezeu ca guvernul nostru să aibă tragere de inimă pentru poporul care l-a ales și să-i slujească nefățarnic.

„Dacă miluiește cineva, să miluiască cu voie bună”. Apostolul parcă ar spune aici, că atunci când faci milostenie și te zgârcești, ori faci fără tragere de inimă, fără dragoste, atunci ea nu este primită. De aceea el scrie mai departe: „Dragostea sa fie nefățarnică” (Rom. 12:9), adică culminarea darurilor este dragoste nefățarnică, sinceră, deschisă, așa cum este dragostea unui copil, știind că părinții n-o să-l mintă, n-o să-l înșale, n-o să-l lase la nevoi. Tot astăzi ne rugăm și pentru copiii care au fost blocați într-o peșteră din Thailanda de două săptămâni deja, unde au rămas izolați din cauza inundațiilor. Astăzi începe operațiunea de salvare, pentru a-i scoate din această peștera. Domnul să-i ajute!

Întorcându-ne la Epistola de astăzi, să atragem atenția la verbul folosit alături de substantivul „răul”, care este: „a urî”. Apostolul nu folosește verbul „a îndepărta” sau „a lăsă”, ci, anume, „a urî”. El parcă ar spune: „Faceți în tot felul ca răul să fie eliminat, alungat, nu pur simplu alungat, ci prin ură alungat”. Apoi el scrie: „alipiți-vă de bine. 10. În iubire frățească, unii pe alții iubiți-vă; în cinste, unii altora dați-vă întâietate. 11. La sârguință, nu pregetați; cu duhul fiți fierbinți; Domnului slujiți” (Rom 12:9-11). Fierbințeala duhului despre care am vorbit cu câteva duminici în urmă și despre care Apostolul Ioan Teologul scrie în Apocalipsă: „fiindcă ești căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea” (Ap. 3:16), Apostolul Pavel o pune în culmea virtuților. Aceasta având, „Bucurați-vă în nădejde; în suferință fiți răbdători; la rugăciune stăruiți. 13. Faceți-vă părtași la trebuințele sfinților, iubirea de străini urmând. 14. Binecuvântați pe cei ce va prigonesc, binecuvântați-i și nu-i blestemați”. (Rom 12:12-14) Cu acestea cuvinte se încheie Epistola de astăzi, arătându-se că cel mai mare dar care poate să aibă omul în viața această este de a binecuvânta pe cei ce-l prigonesc, pe cei ce-l urăsc, pe cei care nu-l iubesc, pentru că ei îi sunt cei mai buni prieteni.

Cei ce ne fac rele, sunt cei ce ne conduc către împărăția Cerurilor și ne îndeamnă să batem la ușile raiului. Să ne ajute Dumnezeu să stăruim în dragoste, în răbdare și în facere de bine, așa cum au făcut-o oamenii din Evanghelia de astăzi care au adus pe prietenul lor slăbănogit la picioarele Mântuitorului. Cum rugăciunea lor a fost auzită, să fie și rugăciunile noastre bine primite. Amin.

Ieromonahul Iosif Pavlinciuc
Corectare: Corina Bobea

Comentarii

adaugă Comentariu

Completaţi formularul de mai jos pentru a adăuga un comentariu nou:
* *

Calendar Ortodox

Întreabă preotul

Programul slujbelor

Pelerinaje, Sfințenii

Resurse Ortodoxe

Arhive

Facebook

Twitter


© 2011 Comunităţile ortodoxe moldoveneşti din Eparhia Corsunului