Predica din duminica a XV-a după Rusalii Posted on 10 September 2018    0 Comments;

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.

„Fiindcă Dumnezeu, Care a zis: „Strălucească, din întuneric, lumina” – El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos”. (II Cor. 4:6)

Cu acestea cuvinte, iubiți părinți, frați și surori, se începe Apostolul duminicii de astăzi. Prin ele se dă explicația lucrurilor adânci, glorioase și tainice. Apostolul Pavel explică corintenelor că Dumnezeu dorește se împărtășească slava Lui cu omul cel slab, că Dumnezeu poate să strălucească în inimile credincioșilor și face aluzie la experiența sa personală când el, chemat fiind de Domnul către slujire apostolească, l-a văzut pe Hristos, ori mai bine spus, a văzut slava lui Dumnezeu „pe fața lui Hristos”.

„Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu şi nu de la noi” (II Cor. 4: 7). Prin această el explică că deși suntem formați din praful pământului, totuși Dumnezeu își manifestă puterea Sa în neputință, în slăbăciunea noastră. Atunci când se întâmplă să nu mai avem speranță ori suntem copleșiți de greutățile și nereușitele noastre, atunci trebuie să ne reamintim că una din scopurile venirii lui Hristos a fost și acesta, de a ne încuraja, de a ne îmbărbăta, de a ne da speranța vieții veșnice. „Îndrăzniți Eu am biruit lumea” (In 16:33), le spune Hristos ucenicilor săi.

Mai departe, apostolul explică corintenilor, care se îndoiau în misiunea lui, în apostolia lui, că ea este autentică fiindcă ei, apostolii: „În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; Prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru”. (II Cor. 4:8-10)

Putem spune că aceste cuvinte sunt culminante în această epistolă. Ele dovedesc că lucrarea apostolului este nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. El arată prin aceasta că el s-a răstignit împreună cu Hristos ca să viețuiască cu El. La aceasta el chema și pe corinteni și pe noi pe toți. Atunci când primim această, când trecem prin aceasta, și nu numai în ultima clipă a vieții, când va fi trecerea fizică prin moarte, dar când trecem și pe cale spirituală, duhovnicească. Atunci când omul moare pentru păcat, pentru patimile sale, atunci el înviază pentru viața veșnică. Noi nu știm cum se va sfârși viața noastră, dar știm bine, că de nu vom muri cu Hristos nu vom învia cu El. În chip simbolic retrăim aceasta la Taina Sfântului Botez, când prin cufundarea de trei ori în apă, noi mărturisim că murim păcatului, chiar că ne îngropăm cu Hristos, ca apoi să fim părtași și Învierii.

Să ne ajute Dumnezeu ca gândindu-ne la aceasta, văzând exemplele pe care ni le dau sfinții apostoli, ni le arată Sfinții Părinti, să spunem cu apostolul Pavel: „Crezut-am, pentru aceea am şi grăit”, – şi noi credem, pentru aceea şi grăim-, Ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişa împreună cu voi. Căci toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul să prisosească prin mai mulţi mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu” (II Cor. 4:13-15). Deci, cu aceste cuvinte se încheie apostolul de astăzi și ni se arată că toate cele ce ne sunt trimise, ne sunt date spre „slava lui Dumnezeu”.

Terminând predică, îmi pun întrebarea, oare cele ce vin, întristări sau bucurii, ceea ce se întâmplă acum în relațiile între Bisericile Ortodoxe surori sunt și ele spre „slava lui Dumnezeu”? Nu știu ce să răspund, dar știu că mâna lui Dumnezeu ne conduce, și pe fiecare în parte, și comunitățile, și Bisericile întregi. Poate că noi nu întotdeauna o observăm, poate că n-o simțim, dar pentru această este nevoie să ne rugăm: Doamne, dăruiește-ne înțelepciune, dă-ne discernământul pe care trebuie să-l avem, ca să putem analiza și a vedea lucrurile pe care Tu ni le trimiți. Ajută-ne ca în toate să putem reacționa corect, just și în bună chibzuință. Să nu se întâmple ca noi să tăcem împreună cu fariseii, din Evanghelia de astăzi, cărora li s-a adresat întrebarea: „Ce vi se pare despre Hristos?…Deci dacă David Îl numeşte pe El domn, cum este fiu al lui?” (Mt. 22:42-45) sau să fim mustrați de Hristos: „Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi!” (Mt. 16:3). Amin.

Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)

Corectare: Corina Bobea 

 

Comentarii

adaugă Comentariu

Completaţi formularul de mai jos pentru a adăuga un comentariu nou:
* *

Calendar Ortodox

Întreabă preotul

Programul slujbelor

Pelerinaje, Sfințenii

Resurse Ortodoxe

Arhive

Facebook

Twitter


© 2011 Comunităţile ortodoxe moldoveneşti din Eparhia Corsunului