Predica din duminica a 29-a după Cincizecime

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh. 

Iubiți părinți, frați și surori, pe toți vă felicit cu această Sfântă Duminică, a 29 după Cincizecime. Astăzi la Sfânta liturghie, la fel ca și duminica trecută am auzit citirea, la Apostol, din Epistola către Coloseni a sfântului apostol Pavel. Mesajul apostolului Pavel către comunitatea din Colos a fost trimis în timpul când ea se afla în mari dificultăți, tulburată de idei, învățături și curente gnostice și ezoterice. Deși apostolul Pavel nu a fost în acest oraș cu predica, auzind însă de tulburările de acolo, le scrie o Epistolă de mângâiere și de încurajare. El însuși fiind în lanțuri, în timpul scrierii acestei Epistole, găsește cuvinte potrivite ca să-i povățuiască pe creștinii din Colos. 

Biserica atunci era ca și în prezent tulburată de unele neînțelegeri, dezbinări și patimi. Apostolul Pavel în scrierea sa arată cum trebuie să se manifeste omul nou, chemat să trăiască după poruncile lui Dumnezeu.

Să ascultăm încă o dată cu atenție acest Apostol și să medităm asupra acestor principii, care au fost subliniate și evocate de el. „Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva” (Col. 3:12-13); Această îmbrăcare despre care ne învață apostolul se referă la veșmintele duhovnicești, la fel cum și parabola celor chemați la nuntă, din Evanghelie. Unul dintre invitați a venit fără haina de nuntă la ospățul mirelui, dar a fost alungat afară. Apostolul Pavel făcând o aluzie la această parabolă, învață: „Îmbrăcaţi-vă, ca aleșii lui Dumnezeu…” În ce să ne îmbrăcăm? Răspunsul îl găsim la apostol, care prezintă virtuțile, ca niște veșminte: bunătate, smerenie, blândeţe, îndelungă-răbdare.

Iar peste toate acestea, scrie mai departe apostolul, îmbrăcaţi-vă întru dragoste” (Col. 3:14), Să ne reamintim că în toate epistolele, și mai ales în cea către Corinteni, punctul culminat se referă la dragoste. Descrierea dragostei apare la apostolul Pavel în formă de un imn. „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt (I Cor. 13:1-2). Aici se arată că dragostea este legătură veșnică și prin ea putem ajunge la desăvârșire, dar anume chiar ea este legătura desăvârşirii. „Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre” (Col. 3:15); Rezultatul, înfăptuirea dragostei, este pacea lui Hristos care se dăruiește inimii iubitoare. Dacă nu este pace, reiese că și celelalte virtuți nu sunt. Când inima este tulburată de ură, zavistie sau chiar nemulțumire, dragostea nu poate intra și viețui în ea. „Și fiţi mulţumitori” (Col. 3:15) – îndeamnă ap. Pavel. „Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie” (Col 3:16). Acest „Cuvânt” care este însuși Hristos, deoarece, cum scrie apostolul Ioan Teologul „Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (In. 1:14), să se sălășluiască în inimile credincioase.

Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti” (Col. 3: 16). Cu aceste cuvinte se termină epistola de astăzi. Vedem că apostolul ne îndeamnă ca orice lucru să fie săvârșit întru slava lui Dumnezeu. Care ați fost la lecția de spiritualitatea ortodoxă, vineri seara, ați atras atenția că cuviosul Paisie de la Neamț în scrirea sa despre rugăciunea inimii se întreabă cum e posibil să înfăptuim cuvintele psalmistului „Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea” (Ps. 33:1)? Pare cu neputință ceea ce vestește aici Prorocul. Știm prea bine că omul nu poate să cânte sau măcar să se gândească pururea la Dumnezeu. Cuviosul parcă ar face o provocare și ar polemiza cu psalmistul. „Cum poate fi lauda lui Dumnezeu pururea în viața omului? Căci atunci când omul vorbește despre lucrurile cele de toate zilele, el nu are în gura lui lauda lui Dumnezeu. Când doarme, tace? Mâncând și bând cum lucrează gura lui laudă?” Și tot el răspunde: „La aceasta zicem că este încă o gură a minții, a omului din lăuntru, cu care se hrănește împărtășindu-se de Cuvântul lui Dumnezeu, cel către viață, care este pâine pogorâtă din cer” (cuv. Paisie. Despre Rugăciune. Capitolul 2. In cuvinte si Scrisori duhovnicești, Vol. 2. Doxologie, 2010. P. 184)

Deci, se arată foarte clar și evident cum poate fi realizată proslăvirea lui Dumnezeu în viața noastră. Dacă facem vreun lucru cu inimă bună, în pace lăuntrică, atunci îl săvârșim întru slava lui Dumnezeu. Dumnezeu chiar se bucură de noi, cum se bucură un părinte văzând că copilașii săi se joacă unul cu altul în pace și liniște. Următorul verset al capitolului al treilea din Epistola către Coloseni, care nu s-a citit astăzi, dar care este o prelungire a învățăturii apostolice ne arată clar: Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl. (Col. 3:17)

Să ne ajute Dumnezeu, ca această epistolă să fie pentru noi un îndreptar, o regulă a vieții. Făcând referire la Evanghelia de astăzi despre vindecarea celor 10 leproși vedem că Hristos îl laudă pe samariteanul care s-a întors să aducă slavă lui Dumnezeu. Cei 9 iudei vindecați trupește dar nu și sufletește, nu și-au reamintit de Binefăcătorul lor.

Doamne, ajută-ne ca toate cele ce se întâmplă în viață să le acceptăm cu mulțumire, ca să căpătăm mântuire și plata cununii veșnice. Amin.

Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)

Comentarii

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *