Predica în duminica Sfinților Strămoși

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Iubiți părinți, frați și surori, suntem în duminica a XXX-a după Cincizecime sau în duminica Sfinților Strămoși ai Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. Duminica aceasta îi reamintim pe cei care au trăit cu speranța că va veni pe pământ Acela care va face o schimbare a tuturor lucrurilor ce erau o consecință a neascultării. O schimbare a omului căzut în păcat trebuia să se întâmple și omenirea aștepta cu nerăbdare acestă clipă. Această așteptare sa arătat secole întregi în persoanele drepte și evlavioase ale Vechiului Testament. Bărbați și femei au trecut prin grele încercări, chiar au avut de pătimit, însă, speranța pe care o aveau n-o stingeau. Ap. Pavel în epistola sa către Evrei descrie într-un imn virtuțile, necazurile și suferințele sfinților Vechiului Testament. Să-l ascultăm cu atenție și să medităm asupra eroismului duhovnicesc a acelor persoane ce au trăit în credință și cu nădejdea că va veni răscumpărarea.

Care prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea”. (Evr 11: 33-40) Deci aici ni se arată cât de fericiți suntem noi că trăim după Nașterea lui Hristos. S-a împlinit făgăduința dată lui Adam după izgonirea din rai. Si totuși prin păcate noi iarăși cădem în ispite, încercări, ba chiar disperare, nemulțumire și trândăvie. Dacă chiar le avem pe toate acestea, le contrapunem credinței pe care au avut-o strămoșii Mântuitorului Hristos.

Al doilea Apostol, citit, la fel, din epistolele apostolului Pavel, ne pune în față tema reînnoirii, ori calitățile omului celui nou, desăvârșit. Noi am ascultat duminica trecută ce veșminte sufletești trebuie să îmbrăcăm, iar duminica aceasta suntem sfătuiți prin apostol de care veșminte trebuie să ne lepădăm: „desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli,” (Evr 3:5) și mai departe „mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră. Nu vă minţiţi unul pe altul, fiindcă v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, Şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou,” (Evr 3:8-10). Apostolul lămurit explică cum trebuie să fie această schimbare de veșminte, lepădarea de vicii și îmbrăcarea în virtuți. El arată colosenilor, dar și tuturor creștinilor, care este veșmântul cel vechi și care este cel nou.

În Evanghelia de azi am auzit pilda celor chemați la Cină. Ni s-a arătat cum cei chemați la cina Stăpânului n-au fost vrednici și au rămas afară. Fiecare din cei chemați n-au dorit să ia parte la bucuria Stăpânului, ci au vrut să rămână în veșmintele lor și în ocupațiile lor de odinioară. Anume, această alipire de treburile și grijile lumești i-a împiedicat să intre la cina Mirelui Hristos. Acest exemplu este în primul rând pentru iudei, dar, în al doilea rând, și pentru noi. Noi toți suntem chemați spre desăvârșire. Foarte trist e atunci când noi nu ne dezbrăcăm de veșmintele cele vechi și nu ne îmbrăcăm în cele noi ca să intrăm la ospăț și să ne unim cu Hristos. Aceasta se întâmplă de fiecare dată când dăm prioritate veșmintelor celor vechi și nu dorim să le lepădăm în favoarea celor noi: „bunătate, smerenie, blândeţe, îndelungă-răbdare” (Col 3:12).

Să ne rugăm lui Dumnezeu săptămâna aceasta: Ajută-ne, Doamne, ca împreună cu toți strămoșii Tăi, care nu au primit făgăduința fără noi, să putem în anul care va începe să îmbrăcam veșmântul cel de Nuntă ca împreună cu toți sfinții să fim moștenitori ai făgăduiților Tale. Amin. 

Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)

Comentarii

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *