Reflecții la duminica a 30-a după Cincizecime Posted on 25 January 2019    0 Comments;

„Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu. Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu”. (Luca 18. 18-27)

Acest dialog între Hristos și dregător ne arată cât de ușor se poate moșteni viața veșncă, iar unii oameni din zilele noastre renunță la această moștenire în detrimentul averii acumulate. Se poate observa că lăcomia este prezentă în orice acțiune pe care o fac oamenii. Începând de la cumpărăturile de la magazin, unde cumpără alimente pe care apoi nu le folosesc și ajung la gunoi, până la averile pe care le acumulează, călcând peste orice principiu moral. Lăcomia a ajuns sa ne facă egoiști și răi. Modestia a dispărut din rândurile omenirii. Toate astea au făcut ca respectul față de semenul nostru să nu mai existe. Mai mult, lăcomia de a acumula averi și a ieși în evidență cu orice preț a făcut ca omenirea să nu se mai gândeasca la semenul ei.

Să dau un exemplu: Era odată un negustor care împreuna cu soția lui mergeau în fiecare Duminică la Sfânta Biserică. Odată s-a întâmplat să lipsească și toți cei ce frecventau biserica au observat acest lucru, criticându-i pe ei. Dar aceștia nu știau adevărul și au judecat greșit. Negustorul împreună cu jumătatea lui au decis să meargă la un orfelinat, pentru a le duce copiilor părăsiți lucruri din cele mai necesare și pentru a petrece acea zi specială cu ei. Astfel, în acea Duminică, aceștia au preferat să înlocuiască Casa Lui Dumnezeu cu casa copiilor abandonați. Mai mult, au încercat să țină o mică lecție despre Dumnezeu și să explice copiilor cât de importantă este Credința în Dumnezeu.

Pentru negustor și nevasta lui, Biserica a însemnat atunci acea cameră cu zeci de suflete nevinovate, cu acei copii care ascultau atenți lecția despre Dumnezeu și primeau în suflet bunătatea negustorului și a soției lui.
Creștinii din Biserică nu știau acest lucru și au judecat crezând că negustorul și soția lui se petrec sau, pur și simplu erau la cumpărături sau în altă parte relaxându-se.

Ei însă și-au rupt din timpul lor prețios și au mers la casa de copii. Au preferat să își ia atât din bugetul lor cât și din timpul în care trebuia să meargă la Biserică, și să împartă cu acei copii.

Dregătorul din epistola noastră nu a înteles acest lucru. Nu a fost dispus să renunțe la bunurile lui pentru a da celor nevoiași. Pentru a moșteni viața veșnică e importantă respectarea poruncilor, e importantă credința în Dumnezeu dar, dacă există indiferanța față de aproapele și de suferința lui, nu va fi posibilă intrarea în Împărăția Cerurilor. De aceea, pentru noi, faptele dregătorului trebuie să fie o lecție, iar moștenirea vieții veșnice trebuie să o privim cu ușurință (precum cămila ce a trecut prin urechile acului) și cu daruire. Indiferent de starea materială, bunătatea față de nevoiași trebuie să fie necondiționată. De multe ori, oamenii simpli și cu situație materială modestă sunt dispuși să ofere mai mult din ce au, decât cei care au averi și adună cu lăcomie fără a fi interesați de cei nevoiași.
Mai este un aspect. Dăruirea, ca să fie primită, trebuie făcută din suflet și nu din obligație. Aceasta nu va conta în Împărăția Cerurilor.

De aceea, orice lucru dăruit din averea adunată, trebuie făcut cu dragoste și credința că, pentru cineva, acele daruri contează, așa cum negustorul a procedat, împreună cu soția lui, în acea frumoasă Duminică.

Maria Opriș

Comentarii

adaugă Comentariu

Completaţi formularul de mai jos pentru a adăuga un comentariu nou:
* *

Calendar Ortodox

Întreabă preotul

Programul slujbelor

Pelerinaje, Sfințenii

Resurse Ortodoxe

Arhive

Facebook

Twitter


© 2011 Comunităţile ortodoxe moldoveneşti din Eparhia Corsunului