Predica de sâmbătă după Arătarea, Botezul Domnului. Posted on 30 January 2019    0 Comments;

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.

Iubiți părinți, frați și surori, vă felicit pe toți cu ocazia zilei de astăzi, a sâmbetei de după Botezul și Arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, de asemenea vă felicit și cu ocazia sfințirii Agheazmei Mari. Am săvârșit aceste rugăciuni astăzi, în mod excepțional, deoarece mulți enoriași nu au avut posibilitatea să fie prezenți în biserică de ziua Bobotezei, atunci când se cuvine să aibă loc Marea Sfințire a Apei. În această privință, inimile noastre sunt pline de bucurie, deoarece și aici, în acest sfânt locaș din Ugina a fost săvârșită Sfânta Liturghie de Bobotează. Să-L slăvim pe Dumnezeu pentru marea Lui milă față de noi și față de biserica din Ugina.

În cadrul sărbătorii Botezului, Domnul nu doar S-a arătat lumii, dar și a sfințit toată natura. Râul Iordan, ca simbol al apei, L-a primit pe Domnul ca pe unul dintre păcătoși, dar drept rezultat a fost sfințit, primind putere miraculoasă de a vindeca sufletele și trupurile. „Văzând Făcătorul pe cel ce l-a zidit cu degetele întru întune­ricul greşelilor şi în legături de nescăpat, ridicându-l, l -a pus pe amândoi umerii Săi; iar acum în vârtejurile curgerilor năvalnice îl spală de ruşinea cea de demult, a răului obicei al lui Adam” (5 ianuarie, cântarea a 5-a, Canon de rugăciune la Praznicul Botezului Domnului). Troparul canonului ne dezvăluie prin aceste versuri poetice esența sărbătorii.

Așadar, astăzi ni se oferă ocazia să mai reflectăm asupra acestor cuvinte și gânduri, care, de secole, au preocupat și continuă să încânte mințile și inimile teologilor, preoților, enoriașilor simpli și călugărilor. Sfinții Părinți ne-au lăsat o moștenire mare, texte imnografice și rugăciuni care ne ajută să conștientizăm profunzimea sărbătorii și, împreună cu Mântuitorul, să-I urmăm drumului crucii Sale. Aceste moșteniri patristice, precum și citirea din Sfintele Scripturi, sunt proiectate în viața noastră, contribuind la acceptarea diferitelor situații și încercări ale vieții.

Astăzi, în Evanghelie, ni s-a dat exemplu Însuși Mântuitorul, Care, după Botezul în Iordan, a rămas în pustiu timp de 40 de zile. Prin aceasta Mântuitorul și-a arătat unitatea cu tot poporul evreu, care, înainte de a intra în Țara Făgăduinței, a petrecut 40 de ani în deșert. El ne-a arătat, de asemenea, că, înainte de a-Și începe propovăduirea, S-a retras și a postit. Prin aceasta noi suntem învățați că, înainte de orice lucru important, trebuie să postim și să ne rugăm. Slăbit, Iisus a devenit la fel de vulnerabil ca fiecare dintre noi și, în această situație, de El a îndrăznit să se apropie diavolul cu dorința și scopul de a-L  ispiti. El îl ispitește pe Mântuitor cu trei lucruri: patima, iubirea de slavă și iubirea de argint. Și noi suntem ispitiți de mai multe ori de aceste tentații. Să examinăm în continuare mai detaliat aceste șmecherii diavolești.

Prima ispită este ispita trupească. Mântuitorul „la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4, 2-3). Prin slăbiciunea naturii umane este ușor să obții un consimțământ privind trădarea lui Dumnezeu și înclinația spre excesivitate sau voluptate. Este cel mai simplu mod pentru diavol să-l ademenească pe om de pe cărarea cea dreaptă și să-l conducă pe drumul cel larg. Mântuitorul S-a dovedit a fi mai presus de această ispită. Iisus a răspuns sfatului viclean cu cuvintele lui Moise, spuse referitor la mana cu care Dumnezeu i-a hrănit pe iudei în pustiu: „nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvântul ce iese din gura Domnului”( Deuteronomul 8: 3). Mântuitorul a îndepărtat ispita trupească și a biruit slăbiciunea trupului. În artă, această victorie a fost reflectată în filmul lui Martin Scorsese „Ultima ispită a lui Hristos”. Regizorul a accentuat concentrarea atenției publicului asupra ispitei trupești, cu toate acestea, această șmecherie a diavolului a fost călcat în picioare.

O altă ispită pe care am văzut-o este ispita puterii și a argintului. Aceste ispite îi împiedică pe mulți să pășească pe calea mântuirii. Aceasta este una dintre cele mai dificile ispite, pentru că omul primind chiar și cea mai mică putere la locul de muncă sau în familie poate să abuzeze de aceasta, căutând doar propriul beneficiu și dorind să-și îndeplinească propriile capricii și ambiții, uneori chiar și în detrimentul altora. Această ispită a fost de asemenea respinsă de Hristos, arătând că trebuie să ne închinăm unicului Dumnezeu: „... şi numai Lui Unuia să-I slujeşti” (Luca 4,8, Matei 4,10), și în alt loc, vorbind despre onoarea dată altuia, subliniază: „Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor”(Marcu 9, 35).

A treia ispită este cea mai periculoasă. Este vorba despre ispita mândriei duhovnicești. Iisus a fost pus în situația să-L ispitească pe Dumnezeu. El respinge această ispită prin cuvintele: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău” (Matei 4:7). Domnul își arată smerenia Sa nu prin semne vizibile, ci prin simplitate și hotărârea de a nu ceda niciunui șiretlic al diavolului. Calea către mântuire se află doar prin victoria asupra ispitelor.

Să dea Domnul ca în aceste zile, de după Arătarea Domnului, inimile noastre să fie pline de bucuria victoriei lui Hristos și, urmând această cale, noi să putem birui toate vicleniile și ispitele celui rău, ridicându-ne până la înălțimea cunoașterii lui Dumnezeu. Amin.

Predica rostită la biserica sf. Nicolae și sf. Alexie din Ugine, Savoie

Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)

Comentarii

adaugă Comentariu

Completaţi formularul de mai jos pentru a adăuga un comentariu nou:
* *

Calendar Ortodox

Întreabă preotul

Programul slujbelor

Pelerinaje, Sfințenii

Resurse Ortodoxe

Arhive

Facebook

Twitter


© 2011 Comunităţile ortodoxe moldoveneşti din Eparhia Corsunului