Predica în Duminica Ortodoxiei Posted on 20 March 2019    0 Comments;

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.

Iubiți părinți, frați și surori, astăzi în prima duminică din Postul Mare sărbătorim Triumful Ortodoxiei. În ce constă acest Triumf al Ortodoxiei? Răspunsul la această întrebare poate să fie dat din mai multe puncte de vedere: istoric, moral, teologico-dogmatic. Totodată ne punem întrebarea: de ce anume în duminica aceasta Biserica a hotărât să se facă o rânduială a Triumfului Ortodoxiei? Din punct de vedere istoric e ușor să răspundem la această întrebare, deoarece anume în prima duminica a Postului Mare în Imperiul Bizantin, în secolul al IX-lea, s-a oprit tulburarea iconoclasmului și s-a proclamat adevărată învățătură de credință. Eresurile care au existat în Biserică au fost încă o dată anatemizate și oprite. Această anatemizare s-a hotărât să se facă oficial în fiecare an după Sfântă Liturghie în timpul Te-Deumului care se săvârșește până în zilele noastre la catedralele episcopale. Acesta este aspectul istoric al sărbătorii.

Pe plan moral vedem o altă desfășurare a lucrurilor. Anume, astăzi este ziua în care se manifestă bucuria duhovnicească, venită după o săptămână de nevoință, de post, de înfrânare și de disciplină. Fiecare cred că a simțit cum, după curățirea sufletului și a inimii, în Taina Sfintei Spovedanii, se înalță duhul nostru de la cele pământești, și o bucurie cuprinde totul. Dumnezeu arată că acolo este triumful, unde omul, prin asceză, prin smerenie, prin forță spirituală, se ridică către contemplarea celor dumnezeiești. Într-adevăr este o bucurie duhovnicească astăzi pentru că aproape toți care sunt în biserică sau apropiat de Sfânta Taină a Mărturisirii și a Împărtășaniei.

Să ne întoarcem la aspectul teologico-dogmatic. Ce se arată prin el în această sărbătoare?

La rugăciunea euharistică a Sf. Vasile cel Mare este o lămurire adâncă, care ne arată toată taina mântuirii retrăită la fiecare Liturghie. Prin participarea la Sfintele Taine ne arătăm părtași la cele care s-au petrecut pentru mântuirea noastră. Cum se întâmplă aceasta? Dumnezeu ne arată că, în crearea omului, a fost deja mai-înainte gândit planul mântuirii. Noi știm că s-a produs o schimbare odată cu căderea în păcat. Însă, Dumnezeu atât de mult l-a iubit pe om, încât nu l-a înlăturat cu totul, ci L-a trimis pe Fiul Său, Unul-Născut, să se facă precum făptura Sa, omul. Sfântul Vasile scrie în rugăciune: „Că nu Te-ai întors până la sfârşit de la zidirea Ta, pe care ai făcut-o, Bunule, şi nici n-ai uitat lucrul mâinile Tale, ci, în multe chipuri, l-ai cercetat întru îndurările milei Tale: prooroci ai trimis, minuni ai făcut prin sfinţii Tăi, care au bineplăcut Ţie, din fiecare neam; grăitu-ne-ai nouă prin gura proorocilor, slujitorii Tăi, mai înainte vestindu-ne mântuirea ce avea să fie; Lege ne-ai dat spre ajutor; îngeri ai pus păzitori. Iar când a venit plinirea vremii, ne-ai grăit nouă prin Însuşi Fiul Tău, prin Care şi veacurile le-ai făcut… şi, din Sfânta Fecioară întrupându-Se, S-a smerit pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se pe Sine asemenea cu chipul smeritului nostru trup, ca să ne facă pe noi asemenea chipului slavei Sale„. (Rugăciune din canonul Euharistic la Liturghia Sf. Vasile cel Mare) Această slavă Dumnezeiască ni se arată prin întruparea lui Hristos, Care este icoana lui Dumnezeu Tatăl. De aceea noi și cinstim sfintele icoane. Și anume astăzi le venerăm cu un deosebit respect.

Cinstirea icoanelor se arată prin mișcare fizică, prin închinare, prin sărutare. De ce? O parte din răspuns îl avem în Evanghelia care s-a citit astăzi. În ea se arată clar cum stau lucrurile în viața duhovnicească și cum Dumnezeu așteptă o mișcare din partea noastră. Chemarea lui Natanael este una din cele mai dinamice. Filip îi spune prietenului său: „Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun?” Neputând da un răspuns mai detailat și mai cuprinzător „Filip i-a zis: Vino şi vezi”. (In 1:45-46). Îl îndeamnă să vină la Iisus.

Prin aceasta se arată mișcarea către Hristos, dar se arată și participarea fizică la cunoașterea lui Dumnezeu. Atunci când noi folosim toate mijloacele trupului nostru în slujba lui Dumnezeu, atunci se sfințește trupul nostru și duhul nostru. Este nevoie să fie acestă participare a membrelor trupului la mântuirea noastră.

Mișcare așteaptă de la noi și Dumnezeu. „Vino și vezi” este adresată nu numai lui Natanael ci fiecăruia dintre noi. Natanael nu s-a mândrit, s-a smerit a plecat cu Filip să-l întălnească pe Hristos și Iisus, văzând inima lui, a spus: „Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug” (In. 1:47). Natanael s-a mirat că Hristos îl cunoștea și l-a întrebat: „De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin.” (In. 1:48). Nimeni nu știe ce s-a petrecut sub smochin. Aceasta a rămas în taină, a rămas ascuns numai între el și Dumnezeu. Așa trebuie să rămână, în taină, orice gând bun, orice lucru bun.

Sfârșind această predică aș dori să dea Dumnezeu ca fiecare din noi să simțim Triumful Ortodoxiei nu prin mare pompă, bogății, aur, argint ci în simplitatea și sinceritatea cunoașterii inimii noastre, în mișcarea către Dumnezeu. Amin.

ieromonahul Iosif Pavlinciuc

Comentarii

adaugă Comentariu

Completaţi formularul de mai jos pentru a adăuga un comentariu nou:
* *

Calendar Ortodox

Întreabă preotul

Programul slujbelor

Pelerinaje, Sfințenii

Resurse Ortodoxe

Arhive

Facebook

Twitter


© 2011 Comunităţile ortodoxe moldoveneşti din Eparhia Corsunului