Dragi părinți, frați și surori!
Am uzit astăzi cum Apostolul Petru pe munte i-a spus Domnului: „Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una”. Așa și noi slujim astăzi împreună Sfânta Liturghie de sărbătoare și cântăm fără grabă, dorind să stăm cât mai mult timp între zidurile acestei biserici, unde a fost preot Sfântul Cuviosul Alexie, primul paroh al acestei biserici.
Cu toții îl iubim pe Sfântul Alexie și venim aici cu mare bucurie. Ne minunăm de viața sa, de caracterul său smerit și blând, de exemplul său de slujire preoțească în vremuri grele.
Dar eu personal, de fiecare dată când mă gândesc la Sfântul Alexie, mă simt trist. Și acum, când am mers în procesiunea Drumului Crucii împrejurul bisericii și am cântat imnuri în cinstea Sfântului Alexie, m-am simțit la fel trist, pentru că de această biserică, de această fabrică din apropiere, de acest oraș Ugine, sunt legați cei mai dificili ani din viața părintelui Alexie.
Ne amintim că după Revoluție el s-a aflat în exil, a suferit violențe fizice și răni din partea compatrioților săi, și-a lăsat la baștină prietenii și rudele, și-a înmormântat soția iubită, a ajuns într-o țară străină – și în aceste evenimente este atâta durere umană. Dar când a devenit preot aici, pe tot parcursul slujirii sale a devenit din nou nedorit de proprii săi enoriași. A fost persecutat, neiubit, neînțeles. Enoriașii îi cereau să ia parte la disputele lor politice; să-i aprobe pe unii și să-i blesteme pe alții; să nu meargă la unii și să-i binecuvânteze pe alții. Dar părintele Alexie îi slujea lui Hristos și trăia după învățăturile Lui, și privea fiecare persoană care intra în Biserică ca pe un copil al lui Dumnezeu.
Este dureros să cunoști viața Sfântului Alexie. Într-o minunată carte documentară, care poate fi găsită de vânzare la mănăstirea din Bussy, există corespondență referitoare la Sfântul Alexie: sunt plângerile enoriașilor împotriva parohului, sancțiuni severe ale autorităților eparhiale, justificări ale Părintelui Alexie și așa mai departe – zeci de pagini.
Este surprinzător să cânți acatistul părintelui Alexie, să îi ceri ajutorul și mijlocirea în fața lui Dumnezeu chiar în locul, în orașul în care a fost atât de persecutat și de urât. Este uimitor că abia acum, la 90 de ani de la moartea sa (adică anul acesta), am reușit să ne dăm seama că blândețea și smerenia sa sunt mai valoroase în fața lui Hristos decât disputele omenești cu privire la binele și răul bisericii și la problemele sociale.
Blândețea sa este o latură a relației sale cu enoriașii săi: cealaltă latură este ura și neînțelegerea enoriașilor săi. Pe loc gol și cu motive nbeînsemnate. Ura creștinilor care lasă să intre în sufletul lor răul adus de Revoluție și emigrație. Neînțelegerea de către creștini a sensului învățăturii creștine, pe care Sfântul Alexie, unul dintre puținii păstori ai secolului XX, a purtat-o în viața sa. Învățătura iubitului nostru Învățător despre Împărăția Cerească deschisă tuturor națiunilor, tuturor oamenilor, tuturor vârstelor.
Ne rugăm acum Sfântului Alexie și îi cerem mijlocirea în fața lui Dumnezeu pentru noi, cei care trecem prin momente dificile, când ura pătrunde din nou în inimile creștinilor. Îl rugăm ca pe un păstor care ne cunoaște slăbiciunile, așa cum citim astăzi în Scrisoarea apostolică (Epistola către Evrei, cap. 5), un păstor care ne cunoaște patimile și slăbiciunile, pentru că el a fost unul dintre noi și a simțit partea opusă a acestor slăbiciuni și patimi.
Nu lăsa inimile noastre în ură și neînțelegere! Învață-ne învățătura lui Hristos!
Sfinte Cuvioase Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Părintele Serghei Kim
