— Gheronda, v\u0103 doare?<\/p>\n
— Tu ce spui? Dac\u0103 nu voi apuca zorile, atunci voi avea o zi mare; nu va insera niciodat\u0103, nici nu se vor ivi zorile. Soarele \u021bine\u021bi-l voi! [Stare\u021bul a spus aceasta la 28 iunie 1994, adic\u0103 cu doua s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenainte de adormirea sa]<\/p>\n
— Gheronda, cum se simte cineva care i s-ar apropiat vremea s\u0103 plece din aceast\u0103 viat\u0103 \u0219i este aranjat duhovnice\u0219te?<\/p>\n
— De unde s\u0103 \u0219tiu?<\/p>\n
— Nu v-a spus nimeni niciodat\u0103?<\/p>\n
— \u201eMutatu-s-a de la moarte la viata\u201d(Ioan 5, 24). Nu spune asa? Asadar, aceasta viata este moarte si moartea este mutare c\u0103tre adev\u0103rata viata. Prin urmare, merge bucuros catre viata.<\/p>\n
— Gheronda, multi Sfin\u021bi au v\u0103zut unele suflete c\u00e2nd au plecat din trup. Cum sunt?<\/p>\n
— Sunt ca si copiii. In cealalt\u0103 viata to\u021bi vor fi ca \u00cengerii: nu vor exista nici b\u0103rba\u021bi, nici femei, nici b\u0103tr\u00e2ni, nici prunci; to\u021bi vor fi de un singur sex \u0219i vor avea aceea\u0219i v\u00e2rst\u0103. De aceea, atunci c\u00e2nd vede cineva suflete plec\u00e2nd din via\u021b\u0103, le vede ca pe niste copii. Chipul are \u00eensu\u0219irile persoanei respective, dar sunt ca de copil.<\/p>\n
C\u00e2nd eram la Chilia Cinstitei Cruci, \u00eel cercetam uneori pe b\u0103tr\u00e2nul Filaret. Era un b\u0103tr\u00e2nel foarte evlavios, care locuia la o chilie apropiat\u0103. Vreme de cincisprezece ani, pan\u0103 c\u00e2nd el insusi s-a \u00eemboln\u0103vit, l-a slujit pe ucenicul s\u0103u, P\u0103rintele Vartolomeu, care suferea de parkinson. Ultima oara c\u00e2nd am mers la chilia lui, l-am g\u0103sit c\u0103zut jos. Avea o lun\u0103 de c\u00e2nd nu m\u00e2ncase nimic, ci bea numai putina apa. Nici s\u0103 se \u00eentind\u0103 nu putea. Dormea \u00eenc\u0103l\u021bat, rezemat de perete. Hainele i se lipiser\u0103 de trup, iar \u00eenc\u0103l\u021b\u0103mintea era plina de lichid, pentru c\u0103 i se cr\u0103paser\u0103 picioarele \u0219i ii curgea din ele s\u00e2nge \u0219i ap\u0103. \u00cens\u0103 el \u00eenfrunta toat\u0103 aceasta situa\u021bie ca \u0219i cum nu s-ar \u00eent\u00e2mpla nimic. \u201eSi acestea, spunea el, sunt binecuv\u00e2ntare de la Dumnezeu\u201d. L-am ridicat \u0219i l-am rugat pe P\u0103rintele Vartolomeu s\u0103-mi \u00eeng\u0103duie s\u0103 r\u0103m\u00e2n o noapte la coliba lor ca sa-i ajut, insa el nu a voit. Mi-a spus sa vin la ei a doua zi. \u00cens\u0103 la miezul nop\u021bii, \u00een vreme ce m\u0103 rugam cu \u0219iragul de metanii, ce sa v\u0103d? Il vad pe b\u0103tr\u00e2nul Filaret cu chip luminos, av\u00e2nd \u00een jur de doisprezece ani, merg\u00e2nd spre Cer \u00een mijlocul unei lumini cere\u0219ti. Atunci mi-am dat seama ca adormise \u00een Domnul.<\/p>\n
— Gheronda, \u00een primele patruzeci de zile trebuie s\u0103 ne rugam mai mult pentru cel care a adormit?<\/p>\n
— Da, pentru ca sufletul este nelini\u0219tit, fiindc\u0103 nu \u0219tie cum va fi judecat.<\/p>\n
Odat\u0103 am \u00eent\u00e2lnit aici afar\u0103, l\u00e2ng\u0103 arhondaric, o femeie \u00een v\u00e2rst\u0103, care cerea sa intre sa ia binecuv\u00e2ntare de la mine. I-am s\u0103rutat \u0219i eu mana, pentru ca am v\u0103zut Harul lui Dumnezeu \u00een acest suflet. Dup\u0103 putin\u0103 vreme a devenit monahie. Cand a adormit, moarta fiind, am s\u0103rutat-o cu multa evlavie. Apoi mi s-au \u00eent\u00e2mplat doua lucruri. Unul aici, la m\u0103n\u0103stire, iar celalalt la Coliba mea. Primul s-a petrecut la \u0219apte zile dup\u0103 adormirea ei. Am v\u0103zut sufletul ei ca un \u00eengera\u0219, care sem\u0103na cu o copilita de doisprezece ani; str\u0103lucea cu totul. A doua oara mi s-a ar\u0103tat \u00een somn. Mi-a f\u0103cut metanie cu recuno\u0219tin\u021b\u0103 \u0219i mi-a mul\u021bumit pentru rug\u0103ciunea pe care am f\u0103cut-o pentru ea. Am fost foarte emo\u021bionat \u0219i mi-a pricinuit multa bucurie. C\u00e2nd am mers sa notez data, am v\u0103zut ca era a patruzecea zi de la adormirea ei. Acest suflet avea multa bun\u0103tate \u0219i are mult\u0103 recuno\u0219tin\u021b\u0103.<\/p>\n
S\u0103 ne rugam mereu pentru cei adormi\u021bi<\/p>\n
— Gheronda, la gropni\u021b\u0103 trebuie sa ard\u0103 candela?<\/p>\n
— Da, este un prinos adus celor adormi\u021bi. Chiar si numai o lum\u00e2nare dac\u0103 aprindem pentru sufletul unui adormit, \u00eel ajuta.<\/p>\n
Mereu sa ne aducem aminte de cei adormi\u021bi si sa ne rugam pentru ei. Sa nu uitam sa ne rugam pentru sufletele lor, ca sa afle odihna. Eu, de fiecare data c\u00e2nd am Dumnezeiasca Liturghie la Coliba, fac si parastas pentru toti mortii ale c\u0103ror \u201enume nu au fost pomenite\u201d. In Sf\u00e2ntul Munte, la m\u0103n\u0103stiri, vineri seara s\u0103v\u00e2r\u0219esc parastas cu coliva pentru cei adormi\u021bi, iar s\u00e2mb\u0103t\u0103 diminea\u021ba fac Utrenia \u00een biserica cea mare, apoi Dumnezeiasca Liturghie la bisericu\u021b\u0103 cimitirului. Acolo, la cimitir depunem armele. De la aceasta \u201ecasa\u201d vom merge \u00een cealalt\u0103.<\/p>\n
— Gheronda, cum sa ma rog pentru cei adormi\u021bi?<\/p>\n
— Sa spui \u00een general: \u201eDumnezeule, odihne\u0219te sufletele adormi\u021bilor robilor tai\u201d, iar dac\u0103-\u021bi vine \u00een minte vreun nume al unuia ce a adormit sau dac\u0103 afli ca a murit de curand vreun cunoscut sau un necunoscut, pomeneste-l cu aceeasi rugaciune.<\/p>\n
Este bine s\u0103 ne aducem aminte mai \u00eent\u00e2i de adormi\u021bii care au mai multa nevoie, apoi de toti cei care au mai putina nevoie, iar la sf\u00e2r\u0219it de cei cunoscu\u021bi. Eu, de\u0219i niciodat\u0103 nu ma g\u00e2ndesc la p\u0103rin\u021bii mei, dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 sa fiu obosit sau nu am vreme sa fac rug\u0103ciune \u00een general pentru cei adormi\u021bi, ii vad \u00een somn pe p\u0103rinti. Si aceasta pentru c\u0103, atunci c\u00e2nd ma rog pentru cei adormiri \u00een general, se folosesc \u0219i ei \u0219i se bucur\u0103, \u00een timp ce atunci c\u00e2nd nu ma rog, sunt lipsi\u021bi de aceasta m\u00e2ng\u00e2iere. Dac\u0103 s\u0103rmanii adormi\u021bi se folosesc din ne\u00eensemnatele rug\u0103ciuni pe care le facem, atunci ar trebui ca pe noi, c\u0103lug\u0103rii, sa ne jupoaie si sa ne s\u0103reze de vii daca nu ne rugam pentru ei.<\/p>\n
Cei adormi\u021bi au nevoie de rug\u0103ciune<\/p>\n
— Gheronda, c\u00e2nd e slujb\u0103 \u00een biserica, eu m\u0103 rog mai mult pentru mine. Chiar \u0219i atunci c\u00e2nd se cite\u0219te: \u201eFerici\u021bi cei f\u0103r\u0103 prihana \u00een cale\u201d(Psalmul 118), care este pentru cei adormi\u021bi, de multe ori continui rug\u0103ciunea pentru mine \u00eens\u0103mi.<\/p>\n
— Ce, vrei totul numai pentru tine? Cei adormiti au nevoie de rug\u0103ciunea noastr\u0103, pentru ca ei nu mai pot face nimic, \u00een timp ce noi putem sa-i ajutam \u00een vreun fel.<\/p>\n
In Sf\u00e2ntul Munte era un mirean pe nume Ioan, care umbla peste tot \u0219i \u00eentreba: \u201eAi vreo treaba de f\u0103cut? Ce treaba vrei s\u0103-\u021bi fac?\u201d. Era atat de bun, \u00eenc\u00e2t P\u0103rintii ii spuneau sa se fac\u0103 monah. Acela \u00eensa le r\u0103spundea: \u201eNu, nu! Numai sa va rugati pentru mine, pentru ca nu va puteti inchipui ce om rau am fost, ce am f\u0103cut \u00een r\u0103zboi\u201d. \u00centr-o zi, c\u00e2nd m-a ajutat sa fac un proschinitar, mi-a spus: \u201eSa te rogi pentru mine, pentru ca sunt foarte p\u0103c\u0103tos\u201d. De atunci n-am mai \u0219tiut nimic de el. Dup\u0103 o vreme, a venit un p\u0103rinte \u0219i mi-a spus: \u201eBatranul Ioan a adormit. Mi s-a ar\u0103tat de doua ori \u0219i m-a trimis s\u0103-\u021bi spun sa-l pomene\u0219ti le cei adormi\u021bi\u201d. Ce se \u00eent\u00e2mplase? B\u0103tr\u00e2nul Ioan a mers la o m\u0103n\u0103stire si-i ajuta pe monahi. \u00cenainte de a muri i-a spus ieromonahului care avea grija de cimitir: \u201eFrate, sunt foarte p\u0103c\u0103tos. Te rog ca \u00een fiecare zi sa-mi faci un \u2018Trisaghion\u2019 la morm\u00e2nt\u201d. Si intr-adevar, in fiecare sambata ieromonahul mergea la mormantul lui Ioan si ii facea \u2018Trisaghion\u2019. Insa dupa putina vreme ieromonahul a primit ascultarea la arhondaric. Uneori isi aducea aminte sa faca \u2018Trisaghion\u2019, alteori nu. Intr-o noapte i s-a aratat batranul Ioan in somn si i-a spus: \u201eTe rog sa nu ma ui\u021bi. Iar dac\u0103 nu-mi po\u021bi face \u2018Trisaghion\u2019, atunci mergi la P\u0103rintele Paisie \u0219i spune-i ca am murit, caci, de\u0219i \u00ee\u0219i aduce aminte de mine \u00een fiecare zi, el \u00eens\u0103 m\u0103 pomene\u0219te la vii, ca s\u0103 m\u0103 poc\u0103iesc. Eu acuma nu mai pot sa ma poc\u0103iesc\u201d.<\/p>\n
Cei adormi\u021bi au mai multa nevoie de rug\u0103ciune decat cei vii, deoarece pentru cei vii exista n\u0103dejdea poc\u0103in\u021bei. Iar Dumnezeu vrea sa existe oameni care sa-L roage sa-i ajute pe cei adormi\u021bi, de vreme ce \u00eenc\u0103 nu s-a f\u0103cut Judecata din urma. In r\u0103zboi un soldat grav r\u0103nit i-a cerut unui preot ap\u0103, \u00eens\u0103 acesta nu i-a dat. L-a trecut cu vederea, de\u0219i avea \u00een bidonul sau putin\u0103 apa. Dup\u0103 o vreme r\u0103nitul a murit, iar preotul, de \u00eendat\u0103 ce a con\u0219tientizat gre\u0219eala sa, nu-\u0219i mai g\u0103sea lini\u0219tea. Il pomenea continuu. A venit \u0219i la Coliba mea \u0219i mi-a spus durerea sa. S\u0103rmanul, avea multa jertfire de sine, dar nu-\u0219i d\u0103dea seama cum de a putut face aceasta. A \u00eeng\u0103duit Dumnezeu, adic\u0103 a luat pu\u021bin Harul de la el, caci cel r\u0103nit avea mare nevoie de rug\u0103ciune. Dac\u0103 preotul i-ar fi dat apa, l-ar fi uitat, \u00een timp ce acum, mustr\u00e2ndu-l con\u0219tiin\u021ba, se roag\u0103 ne\u00eencetat pentru el.<\/p>\n
Usurarea celor adormi\u021bi<\/p>\n
— Gheronda, care este ajutorul pe care \u00eel primesc cei adormi\u021bi prin rug\u0103ciunea noastr\u0103?<\/p>\n
— S\u0103-\u021bi dau un exemplu. Dac\u0103 \u00eentr-o zi m-ai g\u0103si \u00een beci \u0219i i-ai spune Stare\u021bei: \u201eCe p\u0103cat! Nu este mai bine sa-l punem sus la etaj, astfel \u00eenc\u00e2t sa vad\u0103 soarele cat\u0103 vreme va mai trai?\u201d, ce zici, nu ar face Stare\u021ba aceasta?<\/p>\n
— Sigur ar face-o, Gheronda.<\/p>\n
— Ei, a\u0219adar, dac\u0103 Stare\u021ba ar face aceasta, cu at\u00e2t mai mult nu va d\u0103rui Dumnezeu celor adormi\u021bi u\u0219urarea pe care o cerem de la El? Nu-i va muta \u00eentr-o temni\u021b\u0103 mai buna sau chiar \u00eentr-un apartament?<\/p>\n
Cand eram t\u00e2n\u0103r, am cunoscut o b\u0103tr\u00e2n\u0103 care spre deosebire de fiica ei care era foarte milostiva, ea era foarte zg\u00e2rcit\u0103. Numai cu mine nu se zg\u00e2rcea, pentru ca ma iubea mult. La trei ani dup\u0103 moartea ei \u2013 nu se f\u0103cuse \u00eenc\u0103 dezgroparea osemintelor ei -, \u00een timp ce rosteam rug\u0103ciunea lui Iisus, mi s-a \u00eent\u00e2mplat ceva ciudat. Nu \u0219tiu ce a fost, dar la un moment dat am auzit ca m-a strigat un t\u00e2n\u0103r s\u0103 mergem s-o vedem pe b\u0103tr\u00e2na, pentru ca m\u0103 chema. M-a luat \u0219i m-a dus la morm\u00e2ntul ei. A ridicat placa de pe mormat \u0219i am v\u0103zut-o pe b\u0103tr\u00e2na, care \u00eendat\u0103 a \u00eenceput sa strige: \u201eC\u0103lug\u0103re, mantuieste-m\u0103! C\u0103lugare, mantuieste-m\u0103!\u201d Era pe jumatate descompusa si raspandea un miros de nesuportat. M-a durut atat de mult pentru ea, incat am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at-o str\u00e2ns, cu durere, \u0219i am s\u0103rutat-o. Cu toate ca mirosea foarte urat, nu am voit sa ma despart de ea, cata vreme ea nu ma dep\u0103rta. M-a mi\u0219cat foarte mult aceasta \u00eent\u00e2mplare. Cand exista dragoste adev\u0103rat\u0103 cu durere, nu te \u00eengroze\u0219ti nici de trupurile putrezite, nici de mirosul urat. Desi m\u0103 scarbesc launtric atunci cand vad o femeie lumeasca \u00eempodobit\u0103 si parfumata, totu\u0219i de aceasta femeie nu-mi venea sa ma despart, cu tot mirosul urat pe care-l scotea. In viata duhovniceasca se petrec lucruri ciudate. Dumnezeu a r\u00e2nduit s-o vad \u00een aceasta stare, pentru ca avea nevoie de multa rug\u0103ciune. Apoi am f\u0103cut rug\u0103ciune pentru acest suflet. La doua luni de la aceast\u0103 \u00eent\u00e2mplare, iat\u0103 c\u0103 \u00eentr-o noapte m\u0103 vad \u00eentr-o pr\u0103pastie care avea forma unei p\u00e2lnii. Din nefericire acolo se aflau multi oameni cu chipuri urate, negre, care se chinuiau \u00eenfrico\u0219\u0103tor. Mai sus am v\u0103zut-o pe b\u0103tr\u00e2n\u0103, \u0219ez\u00e2nd pe un nor alb. P\u0103rea c\u0103 este departe, \u00eens\u0103 era aproape de mine. Era ca un copil, av\u00e2nd tr\u0103s\u0103turile chipului ei, iar al\u0103turi se afla un \u00cenger \u2013 cred ca \u00cengerul ei p\u0103zitor -, care ii freca fata \u0219i i-o cur\u0103\u021ba. Avea un chip pl\u0103cut. Am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at-o. Am sim\u021bit multa bucurie, ceva deosebit.<\/p>\n
Cei adormi\u021bi sunt inculpa\u021bi; sunt robi\u021bi. Uneori, cand imi aduc aminte de un cantec patriotic, il spun alegoric pentru cei adormiti:
\n\u201eLibertate, libereaz\u0103-mi trupul neputincios,
\nlibertate, d\u0103ruie\u0219te-mi un glas melodios.
\nDa-mi flac\u0103r\u0103 \u00een inima mea, pe care au ofilit-o durerile,
\nca sa-ti cant bucuria mea ca privighetoarea prim\u0103verii.
\nC\u00e2ntarea sa r\u0103sune ad\u00e2nc \u00een p\u0103m\u00e2ntul oropsit,
\npu\u021bin balsam s\u0103 se verse \u00een sufletul celui robit\u201d.
\nAcest c\u00e2ntec \u00eel spun \u0219i pentru mine. Oare, nu \u0219i pe mine m-au ofilit durerile? Rob sunt \u00een aceasta viat\u0103. Iar atunci c\u00e2nd spun \u201ep\u0103m\u00e2ntul oropsit\u201d, care se refera la cre\u0219tinii de sub st\u0103p\u00e2nirea turceasca, m\u0103 gandesc la cei adormi\u021bi care sunt robi\u021bi si-L rog pe Mult-Milostivul Dumnezeu sa verse \u201epu\u021bin balsam\u201d \u00een sufletele lor.<\/p>\n
Sursa: ortodox.md, Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnice\u015fti, Vol. VI Despre rug\u0103ciune, Editura Evanghelismos, Bucure\u0219ti, 2013<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"