Dragi parinți, frați și surori, după cum stim deja, fiecare duminică din Postul cel Mare are o consacrare anume. Astfel, făcînd o recapitulare ne aducem aminte că prima duminica — numită a Ortodoxiei — a fost închinată credinţei, cea de-a doua, a Sf. Grigorie Palama, a fost închinata rugăciunii, pen¬tru ca acest Sfant ne-a învăţat cea mai înaltă rugăciune — rugăciunea minţii, a inimii sau rugăciunea lui Iisus. Cea de-a treia duminică — a Sfintei Cruci — a fost închinată jertfei, pentru că ce altceva reprezintă Crucea pentru noi, dacă nu jertfa şi lupta duhovnicească. Cea de-a patra duminică, numită a Sfantului Ioan Scărarul, a fost închinată ascezei, pentru ca treptele „scării” acestui Sfant scriitor închipuie tot atatea virtuţi pe care suntem chemaţi cu toţii să ni le agonisim prin asceza şi lupta spirituală, îndeosebi prin „post şi rugăciune”, iar duminica aceasta, a cincea, este inchinată pocăintei. Prin urmare, credinţa, rugăciunea, jertfa, asceza şi pocăinta sunt treptele care ne conduc spre desăvarşire şi înviere. De ce spunem ca duminica aceasta este închinată pocăintei? Din două motive: întai, pentru pericopa evanghelică ce s-a citit, şi care ne prezintă pocăinta femeii celei păcătoase, şi, în al doilea rînd, pentru Sfanta Maria Egipteanca, pe care Biserica o prăznuieşte totdeauna în duminica a cincea a Postului Mare — o alta femeie păcătoasa, care s-a pocăit într-un chip exemplar şi pilduitor pentru noi toţi.
Prima femeie este cea despre care aţi auzit în Evan¬ghelie că, intrand Iisus într-o zi în casa lui Simon Leprosul a venit şi aceasta, şi, luand un vas de alabastru cu mir de mult preţ, pe cînd statea la masă, s-a aşezat lîngă El şi a început să-i spele picioarele cu lacrimi şi să i le şteargă cu părul capului. Şi îi săruta picioarele şi i le ungea cu mir. Şi văzand aceasta, fariseul Simon privea nedumerit la Iisus si gandea întru sine; „Acesta de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, ca este păcătoasă” (Lc. 7,39). Şi, cunoscand Domnul gândul lui ascuns, i-a spus:
“Învăţătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. 47. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.”
Şi au rămas cu toţii uimiţi, întrebîndu-se: „Cine este Acesta Care iarta şi pacatele?” (Lc. 7, 40-50) Aceasta este pocăinta femeii din pericopa evanghelica de astazi.
Să revenim acum la Sfinta Maria Egipteanca, a cărui pomenire se prăznuieşte astăzi. După cum ştim SfîntaMaria Egipteanca a trăit timp de 17 ani în desfrînare şi păcat, dar cînd conştiinta i s-a luminat a mers în pustia Iordanului şi a petrecut 47 de ani în singuratate, în rugăciune, în post, în meditaţie sfanta, plangandu-şi păcatele. Şi după aceasta, a vrut Dumnezeu să o descopere pustnicului Zosima, care i-a sş ascultat viaţa şi petrecerea ei şi s-a minunat constatand cum dintr-o desfranată, prin post, rugăciune şi meditaţie sfanta, a ajuns aceasta femeie ca, atunci cand se ruga, să se ridice pana şi cu trupul în vazduh, atît de mult i se înduhovnicise trupul! Trupul, purificat şi spiritualizat de atata petrecere sfanta, cauta parca sa urmeze si el sufletului ce se înalţa în rugăciune dumnezeiască şi foc din cer se arata unindu-se cu ea.
Aceste doua modele de femei de moravuri uşoare, cea din Evanghelie şi Sfanta Maria Egipteanca, ne încredinţea¬za pe noi astazi că nu exista păcat care să biruiască puterea lui Dumnezeu; nu există fărădelege care sa-L poată „răpi” pe Dumnezeu de la noi.
Să ne rugăm aşadar lui Dumnezeu ca oricînd în viaţa, de se va întampla să cădem într-un fel sau altul, să ne dăruiască şi nouă puterea şi determinarea pe care le-a dăruit-o acestor două femei date exemplu în duminica de astăzi. Să ne dăruiască şi nouă pocăinţa ca să putem să ne plîngem păcatele, să ne îndreptăm şi să rămînem în comuniune cu Dumnezeu, ca să petrecem împreună cu El şi aici pe pămant, dar mai cu seamă în Împărăţia Sa cea cerească întru vecii vecilor, Amin!”
Reflecții adunate de Lucia Guțu.
