În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.
Iubiți părinți, frați și surori, în duminica aceasta, a IV-a a Postului Mare, avem sărbătoarea Bunei Vestiri a Maicii Domnului. Sărbătoarea de astăzi este numită „Începutul mântuirii noastre” (troparul praznicului) și este sărbătoarea care ne deschide ușile raiului. Această zi ne umple de bucurie duhovnicească și ne dă un prilej să reflectăm asupra mai multor întrebări: cum a fost aleasă Fecioara Maria dintre toate fecioarele pământului? Care au fost meritele ei? Cum a acceptat ea cuvintele îngerului și, de fapt, voia lui Dumnezeu pentru ea?
Punând în față aceste întrebări, ne reamintim despre proorociile Vechiului Testament strâns legate de evenimentul acesta crucial al mântuirii omenești. Prima promisiune a fost dată chiar în rai strămoașei Eva: „aceasta (femeia) îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Fac. 3:15). Prin aceste cuvinte se arată că de la Eva se va naște Acela (Mesia, Hristos) care va zdrobi capul șarpelui sau diavolului.
Perioada Vechiului Testament a fost timpul grelelor încercări, însă, au avut loc și incurajările și prorociile.
Aseară la privighere s-au citit cinci paremii în care au fost prezentate unele proorocii legate de Maica Domnului: Scara lui Iacob (Fac. 28), Rugul aprins (Ieș. 3), Poarta raiului: „Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă” (Iez. 43:3). Prin această prorocie a lui Iezechiel se arătă că Fecioara Maria a rămas fecioară înaintea nașterii, în timpul și după naștere.
Maria nu s-a așteptat ca prorociile Vechiului Testament și așteptarea întregului popor să fie realizate în persoana ei. Această taină era ascunsă chiar de îngeri.
În Evanghelia de la Luca și în Evangheliile apocrife sunt date unele detalii referitoare la praznicul Bunei Vestiri a Maicii Domnului.
Maria fiind la Templu din fragedă copilărie, și fiind educată în spiritul evlaviei poporului israelitean aștepta împreună cu toții nașterea lui Mesia. În sinea ei se gândi: „Aș dori să fiu roaba Aceleia care va naște pe Mesia”. Această dorință a ei nu numai că s-a împlinit, dar și s-a încununat cu cea mai mare cinste dată oamenilor, să fie Maica Fiului lui Dumnezeu. În Protoevanghelia lui Iacob se povestește cum se arătaseră alegerea ei între altele fecioare din seminția lui David. Preotul de la Templu căuta ca să dea unei fecioare însărcinarea de a țese pânza Catapetesmei. Au fost găsite 7 fecioare și pentru a alege pe una din ele au fost aruncați sorții. Sorții au căzut pe Maria și ea a început să înfăptuiască această poruncă. În momentul în care ea a plecat la fântână a apărut îngerul și i-a vestit despre zămislirea cea minunată.
Deci, în tradiția bisericească avem imaginea Feciorei Maria aflată la fântână la primirea Vestei celei Bune. În unele icoane și imnuri o vedem Maria aflată în lucru sau în rugăciune. De aceea în unele icoane vedem că ea este îngenuncheată și cu cartea sau cu rula deschisă pentru cântarea psalmilor, iar în altele ea este zugrăvită cu un fus pentru tors și cu firul de lână sau cu ulciorul la fântână. Toate acestea ne arată starea sufletească a Mariei aflată în contemplare, rugăciune și rucodelie.
Arhanghelul Gavriil îi spune Mariei: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei” (Lc. 1: 28) „și binecuvântat este rodul pântecelui tău”…. Aceste cuvinte le știm pe de rost și le repetăm de mai multe ori la priveghere, sâmbăta seara și la alte slujbe. De fapt ele trebuie cât mai des repetate și pronunțate și în rugăciunile noastre particulare.
Adresându-ne cu aceste cuvinte către Maica Domnului, noi o lăudăm și ne alipim virtuților ei: smerenia și acceptarea Voii lui Dumnezeu. „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Lc. 1: 38) Această acceptare a planului Dumnezeiesc se opune diametral cu raportul preotului Zaharia, care n-a putut înțelege lucrarea Lui. Pentru îndoiala lui, Zaharia a fost pedepsit cu amuțirea până la nașterea fiului său: Sfântului Ioan Botezătorul.
Maria a acceptat fără îndoială și exemplul ei ne este pus înainte astăzi ca să ne folosim duhovnicește.
Prin Buna Vestire înțelegem că Dumnezeu este mai presus de hotarele firii, că în Fecioara Maria se biruiesc legile ei.
Atunci când acceptăm voia lui Dumnezeu suntem părtași Maicii Domnului și trecem de cealaltă parte, a transcendentului.
Să ne întrebăm astăzi cât de des spunem cuvintele: „Iată roaba sau robul Domnului. Doamne, Fie mie după cuvântul Tău sau lucrarea Ta!”?
Prima Evanghelie care s-a citit ne-a relatat istorisirea vindecării unui copil îndrăcit. Acesta din urmă se arunca de multe ori și în foc și în apă și era foarte greu muncit de diavol chiar din pruncie.
Hristos îl întreabă pe tatăl copilului: „De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele” (Mc. 9:23-24). Să atragem atenția că aceste cuvinte bărbatul le-a spus cu lacrimi, cerând ajutor de la Domnul Hristos.
Sărbătoarea Bunei Vestiri a Maicii Domnului ne învăță credința și smerenia. Aceste două Evanghelii parcă se împlinesc una prin alta, arătând că mântuirea noastră poate să fie realizată prin credință și ascultare sau acceptarea voi lui Dumnezeu.
Să ne ajute Dumnezeu să putem deschide inimile noastre pentru credință, ca în bucuria ascultării și smereniei să ni se deschide ușile raiului. Amin.
Predica rostită la comunitatea cuviosului Paisie din Paris de
ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)
