Arhim. Benedict Sauciuc, Stareţul Mănăstirii Neamţ
Mănăstirea Neamţ încă de la începutul ei din sec Xl-lea a avut monahi care s-au nevoit în aceste locuri înălţând rugăciuni către bunul Dumnezeu. O dată cu întemeierea Moldovei în sec. XlV-lea, Mănăstirea Neamţ a cunoscut o înflorire deosebită iar domnitorii muşatini au înzestrat-o atât cu bunuri şi odăjdii cât şi cu directa îndrumare a primului Mitropolitului Iosif Muşat, care a fost cu metania de la Mănăstirea Neamţ.
În sec XV-lea la Mănăstirea Neamţ exista deja o şcoală de caligrafi miniaturişti şi copişti codusă de vrednicul monah Gavriil Uric, care la anul 1429 avea să scrie Tetraevangheliarul care actualmente se găseşte la Biblioteca Bodleiana-Oxford.
În anul 1466, Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt construieşte Mănăstirea Putna şi solicită Mitropolitului Teoctist I să trimită monahi în această ctitorie a Domniei Sale. Astfel un număr de 70 de călugări de la Neamţ au plecat la Putna, care a fost sfinţită la 3 septembrie 1470, egumenul de la Neamţ Ioasaf trece la Putna şi astfel devine primul stareţ al Mănăstirii Putna.
În secolul al XVI-lea monahii Macarie şi Eftimie de la Neamţ au scris cronicile Moldovei, iar în secolul al XVIII-lea Sf. Paisie Velicikovschi, reînnoitorul vieţii spirituale în întreg spaţiu ortodox adună în jurul său, la Mănăstirea Neamţ peste 1000 de călugări de 23 naţionalităţi, practicându-se „rugăciunea inimii”. Mănăstirea Neamţ de-a lungul timpului a avut legături spirituale în întreg spaţiul Moldovei iar monahi din Mănăstirea Neamţ au întemeiat diferite schituri şi mănăstiri, care a culminat cu viaţa spirituală din timpul Cuviosului Paisie Velcikovschi.
Mănăstirea Neamţ fiind una din cele mai importante mănăstiri de pe cuprinsul României a fost înzestrată cu multe bunuri şi domenii, însumând circa 300.000 ha., aşa se face că mănăstirea avea domenii până pe malul Nistrului, la Copanca şi Chiţcani.
O dată cu secularizarea averilor mănăstireşti din Moldova şi Ţara Românească din anul 1863 o parte din monahii vieţuitori în Mănăstirea Neamţ au plecat şi au înfiinţat pe moşia de la Chiţcani Mănăstirea Noul Neamţ. Astfel se face că de la Neamţ au plecat 26 de monahi în frunte cu Ieromonahul Teofan Cristea, care era administratorul acelei moşii și au purces la întemeierea mănăstirii. Vom reda mai jos textul unui document care prezintă date despre înfiinţarea Mănăstirii Noul Neamţ:
Prima data această dorinţă a fost exprimată în sentinţa Sf. Sinod din 6 august 1863, care avea nr. 1461, şi se menţiona: „pentru înfiinţarea în Basarabia a unei mănăstiri Moldoveneşti de bărbaţi – Noul Neamţ – si de a se îngădui monahilor sosiţi din Lavra Neamţului din Moldova a rămânea cu locuinţa până la facerea zidurilor mănăstireşti în sălaşele lavriene în Nemteni”.
Tot odată Domnul Ober Procuror prin menţionata ofice arată, că potrivit sentinţei Sf. Sinod din 6 august, s-a urmat corespondenţa cu Ministerul Afacerilor Străine pentru a se trimite decizia de înfiinţare a unei mănăstiri de bărbaţi pe moşiile Lavrei nemţene.
Ministerul nu a arătat nici un fel de împotrivire întru îndeplinirea Domnului Ober Procuror. În legătură cu răspunsul averilor nemişcătoare a Mănăstirii Neamţ din Basarabia. Ministerul a primit propunerea D-lui General Guvernator de Noua-Rusie şi Moldova de a se scuti mănăstirea de controale privitoare la bugetul şi cheltuielilor din mănăstire. Iar la întrebarea de a se creşte copiii din cota sumelor Lavrei de Neamţ, în Institutele de învăţământ din Chişinău, Generalul Aghiotant Cotzebu a fost de părere ca în acest obiect este de neapărată trebuinţă a se hotărî suma din bugetul mănăstirii, pentru a se înlătura tot felul de neînţelegeri şi amestecul clerului local. Iar după înştiinţările date de Consulul din Iaşi, Egumenul şi soborul Lavre Nemţene a îmbunătăţit proiectul, şi a cerut ca Guvernul să continuie aşa cum a făcut şi înainte cu aşezămintele creditive tot prisosul de venituri de pe fondurile Basarabene a Lavrei, care va rămîne de la cheltuielile pentru noile zidiri ale locaşului.
După cercetări s-a văzut că Ieromonahul Teofan a deşteptat de la numele Lavrei de Neamţ, mijlocirea înaintea Sf. Sinod întărită de rugămintea soborului pentru a se întemia pe moşiile Copanca şi Chiţcani din ţinutul Benderiului pe Nistru, după hotărârea ocârmuitoului Sinod din 1845 o mănăstire bărbătească cu aceasta:
1) Ca Nou Lavră a înălţării Neamţului în Basarabia să se afle sub neatîrnată jurisdicţie a Sf. Sinod, dar ca tot odată să se socotească ca fiică a Lavrei Neamţului din Moldova.
2) Ca rânduiala mănăstirii adică: rânduiala la biserică şi la trapeză să fie ca în Lavra Neamţului după obiceiurile alcătuite de către Stareţul Paisie Velicikovschi.
3) Ca superiorul mănăstirii să fie ales de către soborul părinţilor din obşte însă cu unirea soborului Lavrei Neamţului din Moldova şi după aceea alesul să fie prezentat Sf. Sinod spre întărirea acelei persoane.
4) Ca numărul vieţuitorilor în noua mănăstire să suie până la 50 persoane mai cu protimis din vieţuitorii Lavrei Neamţ din Moldova şi la caz de neajungere unor asemenea, să se primească şi din monahii şi fraţii de loc. Între aceştia din Lavra de Neamţ au şi sosit în Basarabia câţiva din frăţimea monahică, pe care înalt Preasfinţia Sa, până la dezlegarea întrebării pentru înfiinţarea mănăstirii, a găsit de cuviinţă a-i împărţi pe la mănăstirile în fiinţă, a-i lăsa să locuiască potrivit cu dorinţa lor, în sălaşurile Lavriene pe moşia Neamţuleni a Lavrei de Neamţ din ţinutul Chişinău, sub inspecţia Blagocinului mănăstirilor Epqrhiei din Chișinău, învoindu-se a săvârși dumnezeiască slujbă ân biserica poporană de Nemțeni.
În așa stare, a pricinei de față, sf. Sinod intrând în chibzuială temeliilor pe care poate să fie autorizată zidirea unui locaș moldovenesc în Basarabia, au recunoscut ca așa cum acest locaș. O dată cu șnființarea acestei noi mănăstiri s-a statornicit a avea următoarele obligații:
1. Să păstreze așezământul ce se păzește în Lavra de obștească viețuire.
2. Să păzească stătornică legătură cu Lavra de la Neamț
3. Asemănat pravoslavnicilor lăcașe aflătoare chiar șn Moldoava, să releve asemenea de Mitropolitul Moldovei, dar totodată mănăstirii aceastea, ca una ce se află sub hotarele Rusiei, să nu poată fi scoasă șn legăturile duhovnicești și din jurisdicția ei de la Sinod, pe temeiul obștesc.
Sf. Sinod prin hotărârea din 6 august 1863 a stăbilit:
1. A se autoriza frățimea Lavrei Înălțării de la Neamț zn Moldova, zidirea pe moșiile sale din Basarabia Copanca și Chițcani un locaș sub numire de Noua Mănăstire a Înălțării la Nemțeni după așezământul Muntelui Athos, de obștească viețuire dândui-se dreptul de a avea în acest nou locaș până ;a 50 de viețuitori.
2. Până la orânduirea mănăstiri să se încuviințeze călugărilor veniți din Lavra Nemț potrivit cu hotărârea făcută de ÎP Sa a rămâne cu locuința în locașurile Lavrei
3. Tot odată cu împlinirea despre temeiurile înfiițării Mănăstirii, în procesul dce s-a prezentat Ministruilui Afacerilor Străine, s-au expus următparele propuneir cu privire la mijloacele materiale a mănăstirii nou înfiițate și la întrebuințarea fondurilor venite din Basarabia a Lavrei Neamțului. Spre îtreținerea soborului noii mănăstiri, din veniturile fondurilor din Basarabia a Lavrei Neamțului care după contactele arendării din anucl respectiv dispunea de suma de 32.700 ruble, se va da anual câte 12.500 ruble. Pentru zidirea mănăstirii după planul care a fost prezentat spre aprobare, se va reține anual din acelaşi venituri suma de 7.000 ruble, până la isprăvirea zidirii, cu menţiunea că scăderea acestei sumi se va precurma. Din restul sumei veniturilor averii Lavrei, anume de 13.200 ruble anual se va depune la Banca din Odessa câte 5000 ruble până când se va face un capital de 50.000.
Din procentele acestui capital, se va şcolariza un număr de tineri în Seminarul de la Chişinău şi un număr de fete de tagmă bisericească, în Şcoala de fete ce se zideşte la Chişinău. Rămăşiţa veniturilor din fondurile din Basarabia a Lavrei, după ce se vor plăti datoriile mănăstirii se vor trimite anual la Lavra Neamţului prin Consulul Rusiei din Moldova. Cu descrierea referatului Sf. Sinod pentru a se autoriza frăţiei Lavrei înălţării din Moldova Neamţ, a întemeia în Basarabia pe moşiile sale Copanca şi Chiţcani o mănăstire a înălţării Noul-Neamţ şi de a se permite monahilor sosiţi din Lavră până la organizarea mănăstirii, cu locuinţa pe moşia Nemţeni în încăperile Lavrei, să se dea de ştire prin Ucaz Blagocinului vieţuitorilor din Basarabia monahi a Lavrei Neamţ, Arhimandritul Varlaam, cu aceasta că, pentru aceşti monahi, tot acum să se trimită Consistorului formularul Izvod.
Aceste documente arată că dorinţa de a se înfiinţa o mănăstire pe aceste locuri era una mai veche, dar abia în 31 august 1864 avea să se încheie procedurile înfiinţării mănăstirii. Aceste informaţii au fost preluate dintr-un document aflat în Biblioteca Mănăstirii Neamţ. Acest document a fost alcătuit prin împuternicitul Ieromonah Teofan care era vechil peste moşiile Mănăstirii Neamţ, aflate în Basarabia.
Arhim. Benedict Sauciuc, Stareţul Mănăstirii Neamţ
26 ianuarie 2014
