În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Am auzit astăzi Evanghelia despre demonizatul din ținutul Gadarenilor, sau Gherghesenilor, și citirea Apostolului despre dragostea lui Dumnezeu către omul căzut în păcat, despre trecerea de la moarte la viață a sufletului.
Să dăm atenție la cele ce am auzit în epistola sfântului apostol Pavel către Efeseni.
„Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, Pe noi cei ce eram morţi prin greşelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har sunteţi mântuiţi! Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus” (Ef. 2: 4-6).
Minunea auzită în Evanghelia de astăzi ne arată lămurit și clar cum se manifestă dragostea lui Dumnezeu în viața demonizatului. Omul, fiind stăpânit de diavolul «de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte», «era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie» (Lc 8 : 27, 29), nu mai avea speranță să se vindece. El, văzându-L pe Hristos, a strigat: «Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui» (Lc. 8 :28).
Cât de înfricoșător ne descrie Evanghelistul această jalnică stare a demonizatului. De fapt, toate cele ce s-au întâmplat în ținutul Gadarenilor sunt abominabile, strașnice.
Hristos, în toate circumstanțiatele acestea, se arată biruitor, bun și milostiv. El îl vindecă pe îndrăcit, alungă demonul «bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit» (Ef. 2:4)
În demonizatul acesta putem recunoaște toată omenirea căzută în păcat. La întâlnirea cu Hristos diavolii care se cuibăriseră în inimele oamenilor s-au înspăimântat, au strigat și chiar au insistat să-L alunge, până la moarte de pe Cruce. Diavolii vedeau și simțeau o putere mai presus de firea omenească, care se manifesta în Hristos. Se revoltau, cum am auzit din gura demonizatului: «ce ai cu noi, Iisuse Fiului lui Dumnezeu celui Preaînalt?» Această înțelegere, această mărturisire însă, nu le-a fost mântuitoare.
Să atragem atenția că frica îl alungă pe Dumnezeu. Fricoșii, locuitorii din ținutul Gadarernilor s-au lepădat de Hristos: «pleacă de la noi, Doamne». Diavolii deși se înfricoșează și se înspăimântă, nu-L primesc pe Dumnezeu. Cei care sunt curajoși și nu se tem să se apropie de Domnul, nu se tem să-și ia crucea, nu se tem să înceapă o lucrare, o activitate, un lucru folositor pentru sufletul lor, dobândesc binecuvântare și sunt scoși de Domnul din «zapodiile cele întunecoase», așa cum am cântat astăzi în condacul învierii, glasul al 6-lea.
Toată omenirea este stăpânită de diavolul care e distrugător. Pilda cu porcii ne arătă lămurit ce se întâmplă când dracii își iau stăpânire: «iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat» (Lc. 8 :33) Prin aceasta ni se arată lămurit că oricine se dedă în mâinile satanei va pieri, fie că e vorba de un păcat, sau de o mică slăbiciune sau de o patimă. Părintele Nicolae Steinhardt frumos scrie pe acest subiect: «Să fim conștienți de oricând posibila demonizare a sufletului nostru… Să nu deschidem ușa sufletului decât numai Domnului, dracilor nici o dată, nici măcar foarte puțin». Prețul de o pastilă, ori de o seringă, ori de zece picături, este prețul morții, așa cum se întâmplă la cei drogați, sau bețivi sau desfrânați.
Deci, minunea din Ghergheseni, precum și epistola către Efeseni ne descoperă deplinătatea dragostei lui Dumnezeu pentru om și valoarea sufletului, mai prețios decât averile multe și porcii.
Să vedem cum se termină această pericopă evanghelică. Cel care a fost vindecat îl roagă pe Domnul să rămână cu El. Hristos îi răspunde: Nu, «Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu» (Lc. 8 :39). Cu toate acestea Hristos a fost alungat, și nici măcar un pahar de apă nu i s-a propus. Si, necăutând la aceasta, El îl trimite pe omul vindecat în patria sa, să mărturisească dragostea lui Dumnezeu.
Să fim și noi mărturisitori ai dragostei lui Dumnezeu în viața noastră și, prin aceasta, să mărturisim că «Bun este Domnul» (Ps 33 :8) și mila Lui este în veac. Amin.
Ieromonahul Iosif Pavlinciuc