Predică la Duminica a 3-a după Cincizecime

Iubiți credincioși,

Tema Evangheliei zilei de astăzi, despre grijile vieții, ne vizează pe noi toți. Ni se plasează de fapt alegerea între suflet și trup. Ar trebui să citim cu atenție textul evangheliei. Chiar în unele ediții ale traducerii românești persistă verbul a îngriji când vorbește Mântuitorul despre despre trup și suflet: Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca.

Traducerea corectă însă ar fi nu vă îngrijorați . Este firesc ca omul să aibă grijă de corpul său, e o condiție elementară. Iisus ne vorbește aici de îngrijorare. Omul, care e cununa creației dumnezeiești, este menit să aibă încredere în Dumnezeu, să se încredințeze Lui deplin, să-și orienteze sensul vieții în împlinirea sa, nu în supraviețuirea sa. Iar împlinirea se realizează doar dacă suntem comuniune cu Dumnezeu. Aceasta e și sensul pentru care noi ne aflăm acum aici. Omul în biserică iese în afara timpului, își deschide inima pentru a se umple de Dumnezeu și ne umplem în măsura în care noi ne încredințăm Lui.

Pentru că creștinismul funcționează în baza sinergiei, Dumnezeu se dăruiește în măsura în care noi îl primim și El ne primește în măsura în care noi ne dăruim Lui.

Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine,(Apocalipsa 20,3). Deci Dumnezeu nu intră cu forța niciodată, nu încalcă libertatea omului, doar ne avertizează: Nu te îngrijora, sunt alături de tine, dacă deschizi ușa și-Mi dai voie să te ajut. Dar atenție, nu poți sluji la doi domni. Nu poți să-i slujești lui Dumnezeu și lui mamona.

Ce este mamona ? Este un substantiv comun, nu propriu cum se crede de obicei și înseamnă bogăție, profit, avere. Alegerea credinciosului trebuie să fie radicală, ori Dumnezeu ori averea trecătoare a lumii acesteia.

Iisus răspunde la eventuala întrebare a credincioșilor: dacă nu avem bani, cu ce vom trăi ?

Răspunsul vine cu o concluzie: De aceea vă spun: Nu purtați grijă pentru viața voastră ce veți mânca și ce veți bea, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; oare nu este viața mai mult decât hrană și trupul decât îmbrăcămintea?

Ideea apare și în Vechiul Testament, în cartea Levetic (cap. 25): Faceţi poruncile Mele şi toate hotărârile Mele; faceţi şi păziţi toate acestea şi veţi locui liniştiţi pe pământ. Iar de veţi zice: Dar ce să mâncăm în anul al şaptelea, când nici nu vom semăna, nici nu vom aduna roadele noastre? Vă voi trimite binecuvântarea Mea în anul al şaselea şi va aduce roadele sale pentru trei ani.

Mântuitorul ne zice, priviți la păsările cerului. Evanghelistul Luca, în paralel, menționează corbi, nu păsări în general. Evanghelistul Matei, evită să folosească corbii ca imagine, pentru că erau considerate animale necurate, iar el în fond a scris evanghelia pentru evrei.

Ideea în orice caz e următoare, dacă Dumnezeu are grijă chiar și de aceste ființe, cu atât mai mult va avea grijă de voi.

Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.

Doar Evanghelistul Matei folosește expresia crinii câmpului. Vrea să scoată în evidență caracterul banal, comun al florii respective. Nu e vorba de o floare exotica, rară, ci de o simpla floare de camp, îmbrăcata mai frumos decat cel mai bogat rege din istoria lui Israel, Solomon. Pentru ca creația omului nu poate întrece, depăși în frumusețe opera creată de Dumnezeu.

Îngrijindu-se doar de hrană, băutură și imbracaminte, ucenicii ar ramane la nivelul păgânilor.

Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?

Iisus face aluzie la versetul respectiv, ca și în cazul rugăciunii zgomotoase, la paganii care îl disprețuiesc pe Dumnezeu socotind că El nu le cunoaste trebuintele și că îl pot influența prin râvna desarta.

Dumnezeu știe foarte bine ca omul are nevoie de cele 3 lucruri care constituie un minim de existență.

Asta nu înseamnă că nu au fost creștini, sfinți, care nu au murit de foame și mizerie. Câte milioane numai în Siberia și Kazahstan au fost deportați. Dar în greutățile lor, chiar în deznădejdea lor aș îndrăzni să spun, Dumnezeu nu ia abandonat, așa cum nu L-a abandonat nici pe dreptul Iov.

Domnul să ne întărească să pătrundem în textul Evangheliei, încredințându-ne deplin milei și dragostei Lui nemăsurate. Amin !

Părintele Mircea Rusnac

Comentarii

Articole similare

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *