În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.
Iubiți părinți, frați și surori, în duminica a X-a după pogorârea Sfântului Duh am ascultat evanghelia despre vindecarea unui tânăr îndrăcit, adus de către tatăl său la Mântuitorul Hristos, și dojenirea ironică a sfântului apostol Pavel, adresată creștinilor din Corint. Evanghelia și apostolul au aceeași temă: necorespunderea ucenicilor Învățătorului. Hristos îi dojenește pe ucenicii săi, apostolul Pavel îi mustră ironic pe creștinii din Corint. Învățătorii nu sunt mulțumiți de purtarea discipolilor lor și încearcă să le corecteze să le arăte calea de perfecționare, o modalitate de îndreptare. Hristos le spune : “Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Mt. 17:21), iar apostolul Pavel: “Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.” (I Cor. 4:16).
Pentru a data o claritate celor auzite în pericopele de azi, eu aș dori să mă opresc la tâlcuirea epistolei. Aceasta este o posibilitate și pentru noi să vedem cum Biserica primilor creștini încerca să zidească o comunitatea tare, vie și dinamică, Biserică de pietre vii, Biserică luptătoare, zidită pe temelia credinței în Domnul Iisus Hristos. Apostolul încercă să schimbe năravurile și poticnirile creștinilor din Corint prin diferite mijloace. Ca să înțelegem ce anume se întâmplă în această comunitate aș dori să dau o mică explicație referitoare la orașul Corint, cât și despre comunitatea de acolo: cum se dezvoltă ea și de ce apostolul îi trimite epistole sale.
Orașul Corint era un oraș înfloritor locuit de oameni dintr-o pătură socială înaltă: filozofi și negustori. Apostolul acordă o atenție deosebită acestei comunități, petrecând acolo 18 luni, învățându-i dogmele creștine și povățuindu-i pe calea mântuirii. In tot acest timp el a trăit la Achila și Priscila, familia convertită de apostolul Pavel, care avea aceiași meserie – împletirea corturilor, și se hrănea din rodul mâinilor lor.
După ce a plecat apostolul din Corint, comunitatea a început să se depărteze de trăirea creștină și să urmeze năravurile și obiceiurile păgâne. Certurile, neorânduiala, imoralitatea se infiltrau în rândurile creștinilor din Corint. Acesta l-a întristat foarte mult pe apostolul Pavel. Neorânduiala și dezbinarea care pătrundeau în comunitate aduceau un pericol existenței însăși a ei. Văzând aceasta, apostolul le-a scris trei epistole. Ultimele două s-au păstrat și sunt introduse în Noul Testament, pe cât ceea dintâi s-a pierdut și noi avem numai o mică amintire despre ea în Prima epistolă către Corinteni.
Aceste epistole sunt o mărturie pentru noi și ne arată toată măiestria apostolului Pavel care îi scoate din rătăcirea în care se aflau și îi povățuiește pe calea cea bună. Pericopa auzită astăzi este ca o culminare acestei dojeniri. Apostolul, ca un părinte, explică fiilor cum trebuie ei să se schimbe și să trăiască conform învățăturii lui Hristos. Această explicație a Apostolului Pavel este folositoare și pentru comunitățile noastre, și pentru fiecare din noi. Să privim cum el îi dojenește, cum le lămurește viața creștină. Apostolul folosește un limbaj clar, în același timp, el recurge la diferite metode pentru a convinge, a explica, a îndrepta. El face comparație cu sine însuși și pune în antiteză. Prin acestă metodă, apostolul mai ușor își atinge scopul și îi trezește la realitate. Să dăm atenție acestei metode a apostolului: „Noi suntem nebuni pentru Hristos” – scrie apostolul- „voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste!” (I Cor. 4:10). Mai departe el enumeră toată cele ce se întâmplă cu el: prigoniri, osteneli, suferințe. El parcă ar pune întrebarea: de ce la voi așa ceva nu există? De ce v-ați abătut de la calea cea îngustă care duce spre Împărăția lui Hristos? Oare credeți că în desfătări, în bogății, în slavă o să puteți să vă numiți urmași lui Hristos?
Se încheie această epistolă cu explicația următoare: „Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi. Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos. Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.” (I Cor. 4:14-16). Ce cuvinte pătrunzătoare, actuale și ziditoare!
Întorcându-ne puțin mai sus la pericopa de astăzi doresc să atrag atenția, că apostolul parcă ar prezenta un program, un îndreptar, o țintă pentru creștinii din Corint, arătând exemplu personal al său și ai altor apostoli: „Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi.” (I Cor. 4:12-13). Iată la ce ne îndeamnă apostolul, iată realitatea creștină! Cum să nu ne amintim de cuvintele Mântuitorului? „Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său: dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte” (In. 15:18-19). Și mai spune și o altă preîntâmpinare dar și încurajare: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea!” (In 16:33). Doamne, ajută-ne ca să înțelegem aceasta și să putem veni la Tine pe calea cea îngustă, pe calea apostolilor și a tuturor sfinților, să venim cu toții. Așa cum zidim Biserica această vizibilă toți împreună, așa să construim și biserică lăuntrică, comunitatea duhovnicească pe fundamentul credinței, nădejdii și dragostei. Amin.
Predica rostită la biserica sfântului Ștefan cel Mare din or. Bălți:
ieromonahul Iosif Pavlinciuc.
Corectare: Corina Bobea
