În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.
Iubiți părinți, frați și surori.
În Apostolul și Evanghelia de azi învățăm că fiecare din noi are un dar de la Dumnezeu și toate darurile sunt deosebite. Apostolul Pavel foarte frumos vorbește despre aceasta în Epistola sa către Romani și îndeamnă să lucrăm aceste daruri. „Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinţei; Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie” (Rom. 12:6-8) Să atragem atenția la următorul verset: „Dragostea să fie nefăţarnică” (Rom. 12:9). Adică toate darurile și talanții pe care îi avem să îi înmulțim cu dragoste nefățarnică, curată, jertfelnică. Apostolul îndeamnă: „Urâţi răul, alipiţi-vă de bine. În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate. La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi. Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi”. (Rom. 12:9-14)
Orice om care dorește să înmulțească talantul, să dezvăluie darul dat lui de Dumnezeu, este împiedicat fie de diavol, fie de lume sau de propria-i lenevire. Important este să nu ne descurajăm când avem ispitire de la oameni, care ne fac cazne și ne provoacă neliniște și nemulțumire. Să ne gândim la ce răbdare adâncă ne cheamă apostolul! Atunci când suntem nedreptățiți sau chiar prigoniți, suntem chemați să binecuvântăm pe răufăcătorii noștri. În planul lui Dumnezeu pentru lume, pentru noi, “dușmanii noștri” nu sunt răufăcători. Dumnezeu pe toate le-a făcut bune și pe toate spre bine le-ntocmește. Această este greu de înțeles în momentul în care trăim, în momentul în care aceasta se întâmplă cu noi sau în raportul dreptății noastre.
Însă, atunci când nu primim și nu acceptăm acest îndemn al apostolului ne slăbănogim duhovnicește. Ne facem asemenea slăbănogului din Evanghelia de azi.
Să atragem atenția că vindecarea acestui slăbănogit s-a produs tot din dragoste. „Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule!” (Mt. 9:2). Iată ce mare forță are dragostea bazată pe credință. Ea schimbă starea și lăuntrică a omului și cea exterioară, trupească. Anume văzând credința noastră și a celor ce ne înconjoară, Dumnezeu ne iartă păcatele, cum a iertat acestui neputincios. Necăutând la murmurarea și nemulțumirea fariseilor zavistioși, „mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere” (Mt. 9:8).
Acestă pildă Evanghelică, precum și îndemnul apostolului Pavel ne învață cum să înmulțim darul primit de la Dumnezeu, cum să slujim Domnului și oamenilor. Făcând așa nu ne vom teme de răul care se produce în jurul nostru sau cu noi înșine.
Să dea Domnul să ne străduim în ceea ce este de folos pentru sufletele noastre, să cerem iertarea păcatelor noastre și atunci sufletul nostru slăbănogit va fi iertat, iar prin iertare vindecat. Amin.
Ieromonahul Nicodim (Pavlinciuc)
