În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.
„Oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti ale voastre?” (I Cor. 9:11)
O astfel de întrebare, iubiți părinți, frați și surori, o pune apostolul Pavel în epistola sa către Corinteni, pe care am auzit-o astăzi. Această întrebare ne este adresată și nouă. Ea este ca un reproș și, totodată, o mărturie a acelui mesaj pe care apostolul îl adresează creștinilor din Corint. În Evanghelia de astăzi, la fel, am auzit o avertizare a Domnului Iisus Hristos față de omul crud și neînduplecat în pilda Datornicului nemilostiv. Acesta din urmă fiind miluit de către stăpânul său, nu l-a miluit pe tovarășul său ci l-a dat la osândă. Domnul îi spune: „Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.” (Mt. 18:32-34)
Raportul între Apostol și Evanghelie, ne arată unitatea scripturistică și același duh care domnește în cărțile Noului Testament. Mesajul și avertismentul este actual și are raport cu fiecare dintre noi, pentru că noi, de multe ori, nu urmăm iubirea lui Dumnezeu față de oameni. Iertați fiind nu iertăm, miluiți fiind nu ne milostivim, iubiți fiind urâm, și așa ne învârtoșăm inima și devenim haini. Văzând aceasta, Dumnezeu se întristează. S-a întristat și apostolul Pavel când a auzit că creștinii din Corint nu urmează învățătura pe care el a predicat-o. În lacrimi sunt scrise epistolele lui către ei. El s-a întristat pentru că le-a semănat cele duhovnicești, iar ei au adus roade pământești. El le arată cum își petrece viața compărând-o cu ceea ce vedea la ei: „Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, scrie el, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim” (I Cor. 4:9-11). Totodată, el parcă i-ar întreba: „Ce-ați ales voi? Cinste? Bogăție? Slavă? Noi suntem în necinste, huliți, întristați, lepădați. Iar voi ce-ați ales? Voi căutați numai cele frumoase, cele bogate și strălucitoare”. Acest reproș al apostolului ne mustră pe fiecare dintre noi, mustră comunitățile și chiar întreagă Biserică luptătoare, care, de multe ori, pune accentul pe cele exterioare și nu pe cele lăuntrice. Îndemnându-i pe creștinii din Corint „fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos” (I Cor. 4:16), el ne îndeamnă și pe noi să-L urmăm pe Hristos. Să ne punem întrebarea: Ce a căutat și a ales Hristos în lumea aceasta? El a ales Crucea, invitându-ne și pe noi să-și ia fiecare crucea lui. Crucea nu se referă la lucrurile materiale, ci la stare duhovnicească. Slujitori ai altarului și mireni, călugări și preoți de mir, să ne gândim la felul în care noi îl urmăm pe Hristos, cum ne raportăm noi față de cei ce ne-au greșit? De multe ori noi luăm exemplu de la creștinii care sau depărtat, creștinii din Corint, și zăbovim în dezbinări și neorânduieli. Pentru ca să nu urmăm cele rele ci cele bune, trebuie cu luare de seamă, cu sârguință, să înfăptuim îndemnurile Apostolului. Să avem în față această epistolă către Corinteni și să căutăm cele duhovnicești, fiindcă numai ele sunt folositoare pentru suflete noastre, pentru viața veșnică. Făcând așa vom dobândi împreună cu toți sfinții, cu pustnicii, cu martirii, cu nevoitorii, împărăția lui Dumnezeu prin iertarea păcatelor. Amin.
Predica rostită la biserica cuvioasei Parascheva din or. Bălți
Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)
Corectare: Corina Bobea
