Iubiți credincioși,
Evanghelia zilei de astăzi ne vorbește de cunoașterea Lui Dumnezeu și dragostea pentru El. Pentru că nu poți să-L cunoști pe Dumnezeu, dacă nu ai dragoste.
Doar Evanghelistul Luca ne relatează istoria cu Zaheu.
Cine era acesta ? Știm că era vameș, că era o persoana înstărită. Vameș în epoca respectivă înseamna perceptor de taxe și spre deosebire de ziua de astăzi avea mult mai multă putere. Fixa impozitul după placulul său și adesea comitea abuzuri, astfel încât practic era urât de toată lumea.
E socotit pe de-o parte drept trădător – de propriul popor, întrucât banii impozitați se duceau în caznaua Imperiului Roman.
Pe de alta parte era văzut drept necinstit.
Faptul că Evanghelistul Luca îi da numele înseamnă că era cunoscut comunității creștine primare. Clement al Alexandriei îl identifică cu Evanghelistul Matei, potrivit unor altor surse Zaheu ar fi ajuns primul episcop al Cezariei. În orice caz, a ajuns o persoană importantă în comunitatea Bisericii primare.
Iată că acest vameș, acest personaj necinstit, trădător, bogat, intră în atenția deosebită a Mântuitorului (smintitor pentru unii).
Dacă facem o paralelă cu dregatorul bogat care vine absolut sincer la Iisus întrebându-l ce să facă ca să moștenească viața de veci ? Căci toate poruncile le-a păzit cu deosebita atenție din tinerețe. Însă, care la scurt timp rămâne dezamagit când aude ca toată averea trebuie sa o împartă cu săracii.
Aici, la fel avem de-a facere cu un bogat care, însă nu neapărat avea o viață exemplară, nici nu căuta viața veșnică, dar ca un copil căuta să-l vadă pe Iisus și își pune sufletul în palmă dinaintea Lui, arătand cu o bună parte din averea sa o va da săracilor.
Și Iisus răsplatește această bucurie copilărească cu mântuirea casei – Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia.
Atenție, Iisus nu spune precum altora: credința ta te-a mântuit, ci astăzi a fost mântuită casa aceasta.
Adresarea nici măcar nu îl vizează direct pe Zaheu, ci pe cei prezenți acolo. Vameșul Zaheu și casa lui sunt mântuite în ciuda aparențelor și judecăților publice. Pentru că noi judecăm după aparențe, după lungimea bărbii și a părului, iar Dumnezeu judecă după inima omului.
Să atragem atenție la un detaliu foarte important, nu Zaheu îl cheama pe Iisus, ci Domnul se autoinvită: Trebuie să rămân în casa ta, e o necesitate absolută.
Zaheu îi atrage atenția Mantuitorului urcându-se într-un sicomor. Probabil Iisus era înconjurat din toate părțile de lume, de aceea el (Zaheu) fuge înainte și se urca într-un copac. Nici n-ar fi îndrăznit să se apropie, știind că nu se bucură de cinste în popor.
Altfel nu ar merge la asemenea acțiuni ridicole, el – mai-marele vameșilor se urcă într-un copac ca să-l vadă pe Iisus și nu-i pasă de reputație.
Iisus intră în casa acestui vameș pentru a împlini o misiune. Lumea începe să murmure, sensul cuvintelor e ca lumea începe să bolborosească și probabil o făceau cu voce tare, pentru că îndată Zaheu zice ca dă jumătate din averea sa săracilor, iar dacă a nedreptățit pe cineva, întoarce împătrit.
De ce împătrit și nu întreit ? Pentru că legea iudaică zicea că cel ce fura o oaie, să întoarca patru. Zaheu singur își fixează pedeapsa, nu-l îndeamnă Iisus să vândă averea.
Iar Mântuitorul zice: Și acesta este Fiul lui Avraam. Cei prezenți nu au dreptul să se creadă mai credincioși decât Zaheu.
Domnul să ne binecuvinteze să avem inima acestui vameș și curiozitatea lui de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Amin !
Preotul Mircea Rusnac
