Scrisoare către prim-ministrul Greciei, Papademos
Excelenţa Voastră domnule Preşedinte
Ni se rupe inima şi nu putem înţelege toate cele care s-au întâmplat în ultima vreme şi contiună să se întâmple în ţara noastră.
Oameni demni îşi pierd, de la o zi la alta, serviciul chiar şi casele. Fenomenul celor fără adăpost şi al celor infometaţi – ce aminteşte de vremurile ocupaţiei – ia dimensiuni de coşmar. Zi de zi numărul şomerilor creşte cu miile.
La fel se întâmplă şi cu falimentul întreprinderilor mici şi medii. Tinerii noştri, cele mai bune minţi ale ţării, emigrează. Părinţii noştrii nu mai pot supravieţui, în urma dramaticelor tăieri de pensii. Familiile, şi mai ales cele sărace, muncitorii, se găsesc într-o situaţie disperată în urma repetatelor tăieri de salarii şi a noilor taxe insuportabile.
Rezistenţă fără precedent a grecilor se epuizează, furia depăşeşte frica şi pericolul unor revolte sociale nu mai poate fi ignorat, nici de către cei care comandă, nici de cei care execută ordinele lor criminale. În aceste momente dificile şi, fără îndoială, critice suntem datori să înţelegem faptul că nesiguranţa, disperarea şi depresia s-au cuibărit în fiecare cămin din Grecia.
Că au determinat şi, din păcate, continuă să determine până şi sinucideri, ale acelora care nu au putut să îndure drama propriilor familii şi durerea copiilor lor. În faţa tuturor acestor situaţii, Biserica Greacă încearcă să profite de fiecare oportunitatea de solidaritate care i se oferă. Şi este pozitiv faptul că, în această negură, se evidenţiază sensibilitatea, milostenia şi patriotismul curat al grecilor. Pentru a hrăni, a îmbrăca şi a oferi nădejde celor disperaţi.
Din păcate, însă, precum se vede déjà foarte clar, drama ţării noastre nu numai că nu se termina aici, dar ar putea căpăta noi şi imprevizibile dimensiuni. Sunt cerute, de altfel, în aceste zile alte măsuri mult mai dure, mai dureroase, mai nedrepte mergând pe aceeaşi linie ca cea din trecutul nostru recent care vor duce la eşec şi în impas.
Ni se impun doze şi mai mari din medicamentul care s-a dovedit a fi mortal. Ni se cer angajamente care nu rezolvă problema, dar care doar întârzie temporar anunţatul sfarşit al economiei noastre. Şi ipotechează, în acelaşi timp, suveranitatea noastră naţională.Amanetează bogăţia pe care o avem în prezent, dar şi pe cea pe care o putem obţine în viitor din pământul şi marea noastră.
Amanetează Libertatea, Democraţia şi Demnitatea noastră Naţională.Dezamăgiţi, disperaţi şi îngrijoraţi, grecii ne pun întrebări şi ne cer răspunsuri responsabile, sincere şi convingătoare. Întreabă ce îi aşteaptă mâine.Întreabă încotro se îndreaptă ţara noastră. Întreabă ce poate să pună capăt aceastei drame. Ce poate să facă să renască speranţa pierdută. Din păcate! În luarea deciziilor, vocile celor disperaţi, vocile grecilor, sunt ignorate sfidător.
Din păcate, astăzi, noi, grecii, nu găsim răspunsuri nici măcar pentru ceea ce ni s-a întâmplat şi continuă să se ni întâmple, nici la ceea ce ne cer străinii.Este desigur cel puţin suspectă insistenţa lor pentru nişte reţete eşuate. Şi sunt sfidătoare pretenţiile lor în detrimentul suveranităţii noastre naţionale. Şi acest lucru este poate cel mai îngrijorator. Nu ar trebui să fie ignorat de nimeni faptul că rezistenţa oamenilor s-a epuizat. După cum s-a epuizat şi rezistenţa economiei noastre reale.
Şi desigur în faţa noastră sunt şi alte drumuri. Drumuri ale învierii duhovniceşti şi ale relansării economice. Drumuri ale creaţiei, speranţei şi perspectivei. Drumuri deschise pentru fiecare bărbat şi femeie din Grecia.
Către aceste drumuri suntem datori să ne îndreptăm cu toţii, cu sentimentul pocăinţei. Punând laolaltă nesfârşitele puteri ale poporului nostru. Îndepărtând, în acelaşi timp, santajul venit din exterior şi refuzând reţetele lor aducătoare de moarte.
Având mai presus de orice, neclintită certitudinea că prin ajutorul lui Dumnezeu şi prin încrederea în capacităţile noastre putem să ne descurcăm.
Elada Culturii, Elada Istoriei, Elada Tradiţiei nu poate să piară nici pentru că unii au crezut astfel, nici pentru că unii s-ar putea să o dorească. Elada noastră poate să stea pe picioarele ei. Poate să meargă înainte.
Excelenţa Voastră,
Acest drum îl căuta şi îl aşteaptă astăzi grecii…
apologeticum
www.ortodoxia.md
