Duminica a 20-a după Rusalii (Glas 3)
“Învierea fiului văduvei din Nain”
SINAXAR – 12 octombrie stil vechi
În această zi pomenim:
– Sfinții Mucenici Prov, Tarah și Andronic (†304) – Trei ostași romani martirizați la Tars în Cilicia sub Dioclețian. După ce li s-au zdrobit dinții și li s-au tăiat urechile, au fost decapitați mărturisind pe Hristos.
– Sfântul Ierarh Cosma, Episcopul Maiumei, Făcătorul de canoane (†760) – Frate după suflet cu Sf. Ioan Damaschin, alcătuitorul a sute de canoane din Octoih. Apărător al sfintelor icoane.
– Sfinții Cuvioși Iason și Sosipatru
APOSTOLUL ZILEI – Galateni 1, 11-19
Fraților, vă fac cunoscut că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învățat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. Căci ați auzit despre purtarea mea de altădată în iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu și o pustiam și spoream în iudaism mai mult decât mulți dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părintești. Dar, când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său, să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L binevestesc la neamuri, îndată nu am primit sfat de la trup și de la sânge, nici nu m-am suit la Ierusalim, la apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia și m-am întors iarăși la Damasc. Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca să-l cunosc pe Chefa și am rămas la el cincisprezece zile. Iar pe altul dintre apostoli n-am văzut, decât numai pe Iacov, fratele Domnului.
EVANGHELIA ZILEI – Luca 7, 11-16
În vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain și împreună cu El mergeau ucenicii Lui și mulțime mare. Iar când S-a apropiat de poarta cetății, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, și ea era văduvă, iar mulțime mare din cetate era cu ea. Și, văzând-o Domnul, I S-a făcut milă de ea și i-a zis: Nu plânge! Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Și a zis: Tinere, ție îți zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a ridicat și a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. Și frică i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Proroc mare S-a ridicat între noi și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.
REFLECȚIE
La poarta cetății Nain se întâlnesc două procesiuni: una a morții și una a Vieții.
Văduva nu-L cheamă pe Hristos. Ea doar plânge. Și acesta e marele adevăr al Evangheliei de azi: “Dumnezeu ne vede înainte să-L strigăm noi.”
De ce un singur fiu al unei văduve? Pentru că în lumea veche, văduva fără fiu nu mai avea viitor, nume, pâine. Era icoana deznădejdii totale. Așa suntem și noi când ne pierdem nădejdea.
Hristos face 4 pași:
1. Vede- „I s-a făcut milă”
2. Oprește plânsul – „Nu plânge” – nu ca o poruncă rece, ci ca o făgăduință
3. Atinge moartea – Se atinge de sicriu, deși Legea spunea că te faci necurat. El Se face necurat ca să ne facă curați
4. Poruncește – „Ție îți zic!” – nu se roagă, poruncește ca Stăpân al vieții și al morții
Minunea se termină cu un detaliu pe care îl uităm: „Și l-a dat mamei sale.” Nu l-a luat ca ucenic. Învierea adevărată te trimite înapoi acasă, la datoria ta zilnică, la familie, la biserică.
Să ne amintim și de Sf. Cosma de azi: toată viața a fost o cântare. Să cântăm și noi, chiar când suntem pe targă. Domnul trece și azi pe lângă sicriele noastre.
Hristos a înviat!
Diana Cristidul