În Spania se află mari sfințenii:
Sf. Mahrama de la Oviedo și moaștele Sf. Apostol Iacov a lui Zevedeu din Santiago de Compostela.
Numele unor sfinți spanioli sunt pomenite și în calendarul bisericesc ortodox, de exemplu: Eulalia din Barcelona (4 septembrie), Vichentie din Zaragoza (24 noiembrie), Erminingeld, rege got (14 noiembrie). Cu toate acestea, noi cinstim pe toți sfinții care au existat până la scisma bisericească. Printre aceștia sunt și martirii din sec. III – începutul secolului IV, prelații și sfinții Spaniei gotice, la fel și mucenicii care au suferit după ocuparea Spaniei de către arabii-musulmani.
În Spania s-au păstrat biserici vechi – nu doar pre – romanice, dar și vizigote, la fel biserici în peștere, care datează aproximativ din sec. V – VI.
BARCELONA
Catedrala Sfânta Familie / Basilica de la Sagrada Familia
Catedrala, operă neterminată a lui Antoni Gaudi, este unul dintre cele mai vizitate monumente ale Barcelonei.
Ideea ridicării unei catedrale a aparținut unei organizații al cărei scop era să pună capăt descreștinării, marcată odată cu industrializarea și îmbogățirea. Arhitectul Francisco de Paula del Villar a proiectat o catedrală neo gotică și a condus lucrările ce au demarat în anul 1882.
Un an mai târziu, arhitectul modernist Antoni Gaudi a preluat conducerea proiectului, având abia 31 de ani. Din acel moment, Gaudi și-a dedicat întreaga viață monumentului. Timp de 43 de ani, Gaudi a adăugat structurii gotice inițiale improvizații bizare, forme găsite în natură și turnuri ca niște coșuri de fum.
Sagrada Familia nu a fost niciodată terminată, deoarece Gaudi a dorit-o perfectă. Când a murit, în anul 1926, doar o fațadă era gata (cea a Nașterii), un turn, absida și cripta, deoarece Gaudi schimba permanent proiectul.
Ultima versiune a proiectului dădea bisericii următoarele dimensiuni – 95 de metri lungime și 60 de metri lățime, putând găzdui până la 13.000 de persoane.
Cand va fi terminată, catedrala va avea 18 turnuri. Vor fi câte patru turnuri pe fiecare din cele trei fațade, reprezentând pe cei 12 Apostoli. Turnurile au înălțimi variate – între 90 și 120 de metri. Alte patru turnuri vor reprezenta pe cei patru evanghelisti, și vor înconjura turnul central, cu o înălțime de 170 de metri, închinat lui Hristos. Și ultimul turn, închinat Fecioarei Maria, va fi ridicat deasupra absidei. O particularitate a catedralei o prezintă turnul clopotniță, care atinge 170 metri, fiind cel mai mare turn clopotniță construit vreodată.
Se poate vedea cripta unde este înmormântat Gaudi, cât și un muzeu care vorbește despre istoria arhitectului și a maretului proiect. Vizitatorii care doresc să urce în turn, sunt nevoiți să urce circa 350 de trepte.
Catedrala Gotică la Seu din Barcelona
Aici se află: relicve sfinte din trupul Sf. Eulalia
Este amplasată în cartierul vechi (Barri Gothic), în Plaça de la Seu.
Orar: 8.00 – 19.30
Catedrala mai este cunoscută sub încă două denumiri: Catedral de la Seu (sediu al eparhiei) și Catedral de la Sant Creu i Santa Eulalia (catedrala Sfintei Cruci și a Sfintei Eulalia), cu referire la hramul bisericii.
Pe locul unde este construită astăzi catedrala exista încă din a. 343 d.Ch. un locaș de rugăciune pentru creștini. Au existat mai multe biserici pe acest loc, dar din 1298 începe construcția actualei catedrale. Singura parte supraviețuitoare a vechii catedrale este Capella de Santa Lucia.
Catedrala este o construcție tipic gotică. Intrarea frontală este dominată de o statuie a lui Hristos înconjurat de apostoli. În apropierea catedralei este o mănăstire (din sec. XIV), în curtea căreia vezi permanent 13 gâște albe, fiecare reprezentând un an din viața Sf. Eulalia, martirizată în sec. 4 pentru că nu a vrut să renunțe la credința în Hristos.
Culoarea exclusiv albă a gâștelor rememorează minunea din ziua martiriului, când rușinea Eulaliei de a fi expusă goală oprobiului public, a fost ștearsă de zăpada care a acoperit-o în plină vară, ascunzându-i nuditatea. Sub podeaua colonadelor sunt adăpostite mai multe morminte.
Lateral muzeului, pe partea stângă, se află Capella Santa Lucia – cea mai veche parte a catedralei.
Între altar și zona de rugăciune din fața Corului este amplasată subteran Capela Sfintei Eulalia, patroana așezământului, care adăpostește relicve sfinte din trupul acesteia.
În spatele naosului se află Capella del Sant Crist de Lepant.
Altarul capelei, înfățișându-l pe Mântuitorul răstignit este potrivit legendei o relicvă supraviețuitoare a bătăliei de la Lepanto (1571), în care flota otomană a fost distrusă de Liga Sfântă a statelor creștine din zona Mării Mediterane. Se spune că poziția înclinată a Mîntuitorului pe Cruce mărturisește minunea întâmplată în timpul bătăliei, când trupul lui Cristos s-a aplecat pe neașteptate spre stânga, pentru a devia traiectoria unei ghiulele distrugătoare trimise de pe un vas otoman.
Sfânta Eulalia, o copilă de doar 13 ani, a fost martirizată sub Dioclețian (284-305) – prigoana asupra creștinilor începe din a. 303. S-a distins de foarte mică prin năzuinţele sale spirituale.
Tatăl său, pentru a o feri de primejdiile prigoanei, o duce departe de cetatea Merida, la o familie de prieteni. Eulalia vroia tainic să facă parte din rândul celor care au luat coroana muceniciei. Fuge noaptea și se prezintă în fața judecătorului din Merida. Istovită de oboseala unui drum atât de lung, firavă și îndrăzneață în același timp, rostește un singur cuvânt: «Credo».
Vitejia tinerei Eulalia dezlănţui mânia lui Dacian care a ordonat să-i fie smulse hainele și să fie biciuită cu mare brutalitate. Dar Sfânta Eulalia spunea: „Loviţi-mă cât vreţi. Dumnezeu este în mine și Dumnezeu îmi dă putere”. A fost acuzată de erezie de către Episcopi și Arhiepiscopial.
Guvernatorul Dacian recurge la tortură, dar vârfurile metalice ascuțite pe care le înfige în trupul ei fraged nu reușesc să smulgă nici macar un semn care să exprime durerea de nespus ce o produceau. I s-a smuls pielea cu gheare de fier, i s-au ars axilele și alte părţi ale corpului. Au turnat plumb lichid pe capul și pe membrele ei și a fost lansată pe o pantă în interiorul unui butoi plin de cuie și sticlă spartă. Rănile i-au fost spălate cu oţet și i-au ars ochii cu lumânări aprinse. Dar ea continua să spună: „Ardeţi, tăiaţi și sfârtecaţi membrele făcute din pământ, dar sufletul meu nu se poate distruge”.
Au condamnat-o să moară culcând-o pe cărbuni încinși și în momentul în care se afla întinsă, ea ceru ajutor lui Dumnezeu pentru a dovedi că nu era o eretică. În acel moment a început să ningă și acel miracol stinse focul, așa că nu putură să o omoare. Guvernatorul a înţeles că nu putea să o supună și atunci a condamnat-o să moară pe Cruce.
Sfânta Eulalia, datorită întregii sale suferinţe, a ajuns să fie o Femeie Cristificată, cum este reprezentat în Catedrala gotică din Barcelona, care îi poartă numele. Și ea este patroana acestui loc din Spania.
Cultul Eulaliei este foarte răspândit în Spania și în Franța; la începutul secolului al V-lea exista încă o splendidă bazilică construită în cinstea ei la Merida.
Biserica Sfântul Iacob / Iglesia de Sant Jaume
Nu departe de Plaça Reial, pe strada Carrer Ferran, în partea evreiască a cartierului gotic.
Biserica se află pe vatra unei vechi sinagogi ridicate în 1394 de comunitatea evreiască din zonă. După expulzarea evreilor din oraș, în 1525, lăcașul a fost oferit frăției Sfintei Treimi și a devenit ulterior o parte a mănăstirii cu același nume.
Trei secole mai târziu, biserica a dobândit statutul de biserică cu hramul Sfântului Apostol Iacob.
Clădirea a suferit mai multe transformări, culminând cu cea din 1936, care a definitivat actuala înfățișare a edificiului.
Aici se află:
– vechiul altar al Catedralei de la Seu (sec. 14), altarul principal renascentist și capelele (sec. 17), altarul din capela Fecioarei Maria Îndurerate (sec. 18)
– statuia Maicii Domnului Îndurerată este considerată făcătoare de minuni, motiv pentru care în fiecare an, în Săptămâna Patimilor, e purtată în procesiune pe străzile Barcelonei, cântăndu-se imnul ”Steaua care ne luminează”.
Biserica (Iglesia) Santa Maria del Mar/ Biserica Mării
Este situată în cartierul La Ribera, în Plaça de Santa Maria.
Construcția datează din secolul 14 și este considerată una dintre cele mai desăvârșite mostre ale arhitecturii gotice catalane.
S-a dorit a fi un loc de rugăciune pentru locuitorii celui mai bogat cartier al Barcelonei la acea vreme (anul 1329), dar și un dar adus Maicii Domnului, ca răsplată a protecției pe care localnicii donatori, în mare majoritate ”oameni ai mării”, navigatori și negustori totodată, au primit-o în toată vremea din partea Sfintei Fecioare Maria.
Lucrările de construcție au durat doar 55 ani.
ZARAGOZA
Patronul orașului este Sf. Mc. Vicențiu (Vichentie)
Fiind diacon al Bisericii din Zaragoza (Spania), a murit martir în timpul prigoanei lui Dioclețian, la Valencia, în Spania, după ce a fost chinuit cu cruzime. Împreună cu Ștefan și Laurențiu, este unul din cei trei diaconi de seamă ai Bisericii antice. Cu oasele frânte şi plin de răni, este aruncat într-o celulă întunecoasă presărată pe jos cu cioburi tăioase, pentru a-i prelungi chinul.
Trupul neînsufleţit i-a fost aruncat pe câmp, ca să fie mâncat de animalele sălbatice; dar îndată apare un corb puternic care alungă păsările răpitoare.
Atunci Dacian a dat ordin ca trupul diaconului să fie pus într-un sac împreună cu o piatră grea şi aruncat în apă; trupul nu s-a scufundat; apele l-au purtat mai departe şi apoi l-au aruncat la mal, de unde a fost luat cu cinste de către creştini.
El a fost şi este îndrăgit de către creştini pentru ecoul său sufletesc: Vincentius = cel care învinge.
Mai multe orașe pretind că dețin relicve ale Sf. Mc. Vicențiu: Lisabona, Castres, Cremona, Bari și altele. Este patronul orașelor Valencia, Zaragoza și altele din Spania și Portugalia.
OVIEDO
Catedrala San Salvador
Aici se află: Sf. Mahrama, care a fost pusă pe fața Mântuitorului când a fost îngropat.
Ridicându-se deasupra elegantei Piaza Alfonso II, denumită după fondatorul din sec. al IX-lea al orașului, catedrala este un edificiu măreț, în stil gotic-flamboaiant.
Sf. Mahrama este adusă în Spania (Oviedo) pe la anul 700 și are dimensiunile 84 x 53. Pe ea sunt pete de sânge.
Mahrama s-a păstrat în Ierusalim până în 614, când orașul a fost ocupat de regele persan.
Sf. Mahrama a fost dusă în Alexandria, apoi a fost adusă în Spania, în Sevilia, sub protectoratul episcopului Toledo.
Apoi s-a păstrat întro raclă specială în catedrala din Oviedo.
Petele de sânge coincid cu formele și petele ce se află pe Giulgiul de la Torino, aparțin aceleiași grupe de sânge și coincid după toate parametrele.
Din acest loc, la începutul sec. IX, regele Asturiei, Alifons al II, a pornit să se închine la moaștele Sf. Iacob, la Santiago de Compostela.
Acest drum a fost numit Camino primitivo, deoarece era primul pelerinaj spre acest loc sfânt.
SANTIAGO DE COMPOSTELA
Plaza de Obradoiro (piața principală)
Este centrul monumental al Santiago de Compostela.
Aici se află: Catedrala, Hostal de los Reyes Catolicos
Catedrala din Santiago de Compostela 
Aici se află:
– moaștele Sf. Apostol Iacov a lui Zevedeu,
– relicvele lui Athanasie si Theodosius;
– o bucățică din Sfânta Cruce
Santiago de Compostela (în trad. „Sf.Iacov de pe Câmpul Stelelor”) – „Santiago » este numele spaniol al sfantului apostol Iacob. „Compostello » înseamnă « câmp de stele », denumire datorată unei legende ce spune că rămășitele apostolului ar fi fost aduse din Orientul Mijlociu în Spania, fiind îngropate da un păstor într-un loc arătat de o stea.
Aici avea să se ridice peste secole celebra Catedrală din Santiago.
Relicvele lui Iacov cel Mare s-ar afla, împreună cu relicvele lui Athanasie si Theodosius, într-un tabernacol din cripta catedralei / o capelă a Relicvelor din Santiago de Compostela.
Tot aici se păstrează și un crucifix din aur datat încă din anul 874 – acesta ar conține o bucățică din Sfânta Cruce. A fost, cronologic, primul apostol martirizat. 
Sfîntul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu şi frate cu Sfîntul Apostol Ioan, provenea dintr-o familie de pescari înstăriţi din Betsaida (Palestina, azi Israel) şi fusese mai întîi ucenic al Înaintemergătorului. Părinţii lui ar fi fost Zevedeu şi Maria-Salomeea. El şi fratele său Ioan vor lăsa mrejele şi pe tatăl lor şi vor răspunde chemării Mîntuitorului de a deveni „pescari de oameni”. Temperamentul lor aprins L-a făcut pe Domnul să-i numească Boanerghes, „Fiii tunetului” (Marcu 3, 17). A fost de faţă la cele mai însemnate minuni săvârşite de Domnul, la Schimbarea la Faţă a lui Iisus şi la rugăciunea lui pe Muntele Măslinilor. Iacov a propovăduit în Iudeea şi în Spania.
Din Spania va reveni la Ierusalim şi va fi ucis cu sabia prin decapitare, în anul 44 d.C, din ordinul regelui Irod-Agripa I (Faptele Apostolilor, 12,2) şi îngropat tot acolo.
La ocuparea Palestinei în anul 614 de catre perşi, relicvele lui Iacov cel Mare ar fi fost duse, spre salvare, fie la mănăstirea Sf. Ecaterina, fie la mănăstirea Raithiu (ambele în peninsula Sinai, Egipt), fie la mănăstirea Menas din Alexandria (Egipt).
De aici, conform legendei, osemintele sale ar fi fost duse în Spania, la Compostela. 
Pelerinajul spre mormântul Sf. Iacob de la Compostela / El Camino de Santiago a început din anul 830, dar deja din secolul V existau dovezi ca Apostolul Iacob a predicat în Peninsula Iberică.
De-a lungul existentei sale, milioane de credincioși i-au urmat traseul, venind fie pe jos, fie în căruțe sau pe spinarea măgarilor. Suportând greutățile unei asemenea călătorii lungi, pelerinii soseau în cele din urmă în piața principală, Plaza do Obradorio, închinându-se la mormântul lui Santiago Matamoros (Sfântul Iacob – luptătorul împotriva maurilor).
În 25 iulie este sărbătorit Sfântul Apostol Iacob, iar cine ajunge în aceasta zi la Santiago primeşte indulgenţe şi binecuvântări speciale.
Santiago de Compostela, reprezintă pe lângă Roma și Ierusalim, cel de-al treilea mare loc de pelerinaj al lumii creștine.
Piata Azabachería
Este locul în care puteți vedea Mănăstirea San Martín Pinario din secolul XVI.
În trecut aici se afla Puerta del Paraíso – poarta paradisului – prin care pelerinii intrau în catedrală.
La această poartă romanică, construită în 1122, pelerinii renunțau la o parte din hainele lor, fapt ce simboliza purificarea spirituală înainte de a intra în Catedrală. În sec. XVII, un incediu a afectat această poartă romanică, care a fost înlocuită cu o fațadă în stil neoclasic.
ALQUÉZAR
Municipiul Alquézar din Provincia Huesca, Comunitatea Aragon
Biserica San Miguel
Aici se află:
– capul mucenicului Nicostrat, care a suferit împreună cu sf. Procopie Kesariiskii
– brațul Sf. Fabian și a Sf. Sebastian
– relicva Sf. Hepatito
JACA
Aici se află: Moaștele Sf. Orosia, moaștele Sf. Indaleții – unul din cei șapte ”apostoli bărbați” care au fost trimiși de apostoli să propovăduiască creștinismul în Spania. Sf. Indaleții a fost primul episcop al Alimeriei și a avut sfârșit mucenicesc.
Sf. Orosia a primit sfârșit mucenicesc de la arabii-musulmani în sec. IX. Ea este unica sfântă spaniolă cu origini slave. Ea fost dată în căsătorie după un prinț aragon. Până la botez purta numele Dobroslava; istoria a păstrat numele părinților săi: Boribor și Liudmila. Pentru noi Orosia este o legătură vie între lumea slavă și ortodoxia în Spania.
YEBRA DE BASA
Aici se află: Capul Sf. Orosia
Pe munte se află locul unde Sf. Orosia a primit sfârșit mucenicesc, refuzând să primească islamul și să se căsătorească cu conducătorul armatei arabe; ea așa și nu și-a văzut mirele, pe prințul aragon. Aici sunt izvoarele care au izvorât din piatră ca să-i potolească setea sf. Orosia și unchiului său episcop și fratelui său care o însoțeau.
