(Română) Câtă responsabilitate au regizorii, scenariștii, artiștii nu doar față de spectatori, dar și față de însăși cinematografie? Unde este acea limită, când vinderea biletelor devine mai importantă decât un dialog cu spectatorii, când venitul devine mai important decât creația, când onorariile devin mai importante decât principiile? Unde se termină libertatea și se începe permisivitatea totală?