Astăzi, 22 aprilie, în această sfântă zi de marți, Biserica cinstește icoana Maicii Domnului ”Portărița” de la Iviron, numită de credincioși ”Iverskaia”.
Site-ul pravoslavie.ru prezintă un foto reportaj pascal al autorului Vitalie Kislov de la mănăstirea atonită Iviron, unde se păstrează această mare sfințenie a lumii creștine.
Conform tradiției muntelui Athos, vestita icoană a Panaghiei Portaitissa (gr: porta i tissa, Portărița) de la Mănăstirea atonită Iviron și-a manifestat proprietățile miraculoase încă în perioada împăratului grec Teofil (sec. IX), când era mare prigoană împotriva sfintelor icoane.
Icoana aparținuse unei văduve din părțile Niceei, care avea un singur fiu. Împăratul a trimis ostași prin cetați ca să cerceteze de se vor mai afla icoane, fie prin biserici, fie prin case, să le coboare și să le ardă, iar pe cinstitorii acestora să-i muncească cu felurite chinuri. Căutând cu multă iscodire, catanele împărătești aflară de icoana văduvei.
Ca să o ocrotească, femeia iubitoare de Hristos trimite icoana pe mare, iar pe fiul ei îl sfătuiește să fugă. El merse spre Tesalonic, iar de-acolo în Sfantul Munte, unde s-a și călugărit.
Deci, dupa trecere de multă vreme, călugării din mănăstirea ivirilor văzură deodată pe mare ceva asemenea unei flăcări. Ei s-au ridicat strigând: “Kirie eleison!” /Doamne miluiește. Această minune se se arăta și ziua, și noaptea.
Și alți monahi s-au adunat din Sfântul Munte, din Lavra, de la Vatoped și din alte mănăstiri, și încercând să se apropie cu luntrile, au văzut icoana Maicii Domnului, dar prea tare nu au putut să se apropie de dânsa, căci cum se apropiau, ea tot se depărta. Însa rugandu-se ei cu lacrimi Domnului ca să poată lua icoana Maicii Lui, le-a ascultat Domnul rugăciunea.
Un oarecare Cuvios Gavriil, cunoscut pentru fericita lui simplitate, primește porunca în vis de la Maica Domnului să coboare la mare și, umblând fără temere pe apă, să aducă icoana “ca să cunoască toți dragostea și purtarea de grijă ce o are către manastire, căci am venit într-adins aici pentru ajutorul vostru”. Acestea săvârșindu-le cuviosul, s-au umplut de bucurie toți părinții, trei zile priveghind și cântând imn de slavă.
După aceasta, aducând sfânta icoană cu Preacuratul chip în biserica cea mare, au pus-o în partea cea mai din lăuntru a jertfelnicului. Dar a doua zi, aprinzătorul candelelor intraâd la ceasul Utreniei spre a pregăti cele după rânduială, n-a aflat icoana la locul ei, ci tocmai deasupra portți mănăstirii. Deci luând-o acesta a dus-o cu evlavie și mare grijă la locul cel mai dinainte. Dar iarăși Maica Domnului și-a schimbat locul și tot asemenea s-a întâmplat de mai multe ori, făcându-se firește această pricina de nedumerire pentru toți părinții.
Numai Cuviosului Gavriil i s-a aratat iarăși “Raza Soarelui celui întelegător”, zicându-i: “Mergi la mănăstire și spune părinților să nu ma mai necăjească, caci eu n-am venit aici ca să mă păziți voi, ci pentru ca eu să vă fiu păzitoare vouă, nu numai acum, ci și în veacul ce va să fie”.
Acestea auzindu-le purtătorul de Dumnezeu Gavriil, Părintele nostru, s-a pogorat îndată la mănăstire vestind egumenul și întreaga obște.
Apoi au zidit o biserică la poarta mănăstirii, în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezu, a Portăriței, și au așezat-o acolo, iar poarta s-a facut într-altă parte, după cum și până astăzi se vede, spre nemincinoasa mărturie a pricinii.
S-a prorocit că la sfârșitul lumii această icoană va pleca pe mare așa cum a venit.
Multe minuni s-au întâmplat la această icoană : O dată un soldat a lovit cu cuțitul în chipul icoanei acesteia si îndată a început a curge sînge. Soldatul văzînd minunea, s-a înfricosat și căzînd la pămînt s-a pocăit, s-a botezat în legea creștinească și s-a îmbrăcat în haina monahicească, rămînînd în această mănăstire pînă la moarte, în post strict și rugăciune.
Mai multe despre această icoană aflați pe siteul Sf. Munte Athos.
Fotografii recente de la mănăstirea atonită găsiți AICI.
