Priorităţile teologice în artă și în cinema

În perioada 3-10 noiembrie 2011 s-a desfașurat festivalul de film  « Îngerul Luminii » /  « Lucezarnîi anghel ». În cadrul acestor manifestații, la Academia Teologica din Moscova, a avut loc o conferința teologica. Va propunem sa citiți în continuare discursul despre teologia în arta și cinematografie, ținut de ieromonahul Iosif Pavlinciuc la acest eveniment.

Introducere

Tema raportului meu de astazi «Priorităţile teologice în artă și în cinema» este actuală atât pentru teologii ortodocși, clerici, mireni (adică enoriaşii activi în viața bisericii), cât și pentru persoanele legate direct de arta cinematografiei. Înca nu demult era aproape imposibil de vorbit despre filmele ortodoxe, creștine, cu atât mai puțin se puteau organiza festivaluri cu participarea teologilor și a preoților. Astazi însa participam la cel de-al optulea festival cinematografic internațional cu scopuri de binefacere «Îngerul Luminii». O analiza teologica a acestor evenimente este necesara atât credincioșilor, adică oamenilor îmbisericiţi, cât şi personelor care se afla departe de Biserica, dar care cauta cu însetare caile ducatoare spre Lumina lui Hristos. Omul ca personalitate creativa, este chemat sa creeze, sa înfrumusețeze și îmbogațeasca lumea înconjuratoare. Creând și construind, el dezvaluie chemarea sa, «concepe realitatea închipuita», cum ne spune definiţia artei.

Problematica

Ce este teologia în arta? În ce mod în arta sau cu ajutorul artei îl putem cunoaște pe Dumnezeu? Cum se combina cinematografia și teologia? Care sunt prioritațile teologice prezente în arta cinematografiei? Cum poate servi cinematografia Bisericii, lui Dumnezeu? Și, pe de alta parte, cum poate servi știința teologiei artei cinematografiei?

În zile noastre, cea mai recenta ramura a artei, cinematografia, se află în avangarda. În acest sens, nu am sa ma opresc asupra rolului acordat imaginilor mișcatoare și asupra influenței lor în societatea actuala. Aș vrea, însa, sa vorbim despre componența duhovniceasca a cinematografiei și despre legatura sa cu teologia. Pentru mulți legatura între teologie și cinematografie ar parea prea îndrazneața și chiar nejustificata, a cauta prioritați teologice în simulare, ba chiar în faţarnicie, dar în realitate de aceasta legatura are nevoie un istoric de arta moderna, un regizor, un scriitor, un pictor. Doar în baza teologiei, a principiilor morale și a legilor duhovnicești se pot crea tablouri renumite, adevarate capodopere care definesc istoria gândirii omenești.

Componența duhovniceasca în cinematografie

«Ceea ce iubim în arta este realitatea secolului viitor. Bucuria pe care o simțim atunci când suntem în fața adevaratei frumuseți de acolo. Operele de arta – sunt vestitorii secolului viitor. «Sensul» artei este în curațenie, în înalțare, în atingerea puritații, a bucuriei nemarginite…», scrie emeritul teolog ortodox al secolului XX, protoiereul Alexandru Smeman. În fața pictorului se pune scopul, aproape de neatins, de a se înalța spre «limbile îngerești», spre lumea metafizica și a-l invita acolo și înalța și pe spectator.

«Imaginea ecranizata (cinematografia) a schimbat proprietatile clasice ale artei: a disparut autenticitatea bazata pe cotactul direct între interpreți și spectatori. Natura fotografica a artei noi a pus începutul secolului dimensiunilor virtuale, a dat naștere «fabricii visurilor». Ulterior, aceste realitați artificiale deveneau imagini ale lumii, formînd, iar cîteodata și deformînd spiritualitatea omului modern », astfel definește influența cinematografiei doctorul în stiințele filozofice Larisa Leonid Gherascenco. În așa mod, ca și cum întîmplator, pe neobservate, la dispoziția artei cinematografice a fost pusa și componența duhovniceasca a societații contemporane. Valorile morale sau imorale se predica și se infiltreaza prin intermediul acestui nou fel de arta. Nu în zadar propaganda politica și științifica, publicitatea companiilor comerciale şi electorale utilizeaza cinematografia ca pe unul din cele mai eficiente remedii.

Acest fapt se întîmpla pentru ca valoarea în acest caz nu este în arta propriu-zisa, ci în posibilitațile care sunt puse la dispoziția ei. Aceasta este o bagheta magica prea serioasa, care poate tranforma şi se transforma sau într-o pasare a raiului, sau într-un monstru malefic, gata sa distruga în masa, în special duhovnicește.

În acest context, în fața cinematografiei se pun scopuri grandioase, cu responsabilitați importante. În primul rînd acest lucru nu trebuie sa fie uitat de teologi, de persoanele responsabile de partea duhovniceasca a societații. În al doilea rînd și persoanele care fac parte din arta cinematografiei au nevoie sa înțeleaga aspectele cheie din viața atunci când este vorba de a trata subiectele teologice.

Colaborarea între teologie și cinematografie

La aceasta etapa istorica conlucrarea sau sinergia între cinematografie și teologie este indispensabilă. În acest mod este posibila înduhovnicirea cinematografiei, în aceasta consta sensul oricarui tip de arta, a trezirii curiozitații fața de teologie și conștientizarii adevarului evanghelic.

Аșa tradițional s-a întîmplat ca teologia este vazuta şi concepută, ca fiind parte componenta а literaturii. În literatură omul contemporan caută răspunsuri la frământările lăuntrice, la întrebările teologice. În acest sens şi pe această cale Dostoievschii s-a manifestat ca unul din cei mai renumiţi teologi ai secolului XX.

Prin analogie, aceeași tendința se observa și în arta cinematografica. Regizorii, scenariștii se inspira din literatura pentru a crea noi imagini și idei. Totul depinde de punctul asupra caruia va vi focalizată atenția industriei cinematografice, va putea oare ea sa prezinte cele mai bune carți care se concentreaza asupra clarificarii sensului vieții și gasirii caii spre Dumnezeu.

Nu trebuie uitat ca teologia este acel instrument utilizat în cele mai complicate și neobișnuite situații, care ajuta la tîlcuirea Adevarului Dumnezeiesc. Datorita teologiei fiecare generație conștientizeaza şi reda Cuvîntul lui Dumnezeu.

Sa analizam importanța cinematografiei pentru știința teologica. Prioritațile teologice în cinematografie au forme și roluri diferite.

Pentru a illustra acest fapt, vom prezenta cîteva exemple :

– prin intermediul cinematografiei

a.    teologia intra în dialog cu modernitatea, postmodernitatea, cultura actuala și chiar cu subcultura;
utilizînd cinematografia
b.     teologilor li se prezinta ocazia sa se adreseze la o lume întreagă, și nu numai familiei creștine, nu numai puţinilor enoriaşi din parohiile ortodoxe;

– utilizînd cinematografia
c.    misionarilor li se ofera o noua modalitate de a transmite vestea buna în toate colțurile societații universale;

-prin intermediul cinematografiei
d.    de a îndemna spre frumusețea duhovniceasca și morala, spre puritate și adevar.

Lista poate fi continuata. Dovezi sunt destule pentru a înțelege beneficiul pe care il poate și trebuie sa-l aduca cinematografia Bisericii și societații în întregime.

Latura duhovniceasca. Pericolul ascuns.

În fața artei cinematografice, ca și în fața celorlalte tipuri de arta se pun doua probleme, sau mai bine-zis o dilema : pericolul permisiunii totale și restrângerea canoanelor ecleziastice. Omul contemporan se ciocneşte cu un şir de formule şi expresii şocante care circula în lumea artei : «totul ce este moral, este creștinesc», «toata arta cheama spre duhovnicie», «orice adresare spre arta este așteptarea ispașirii pacatelor», «adevarata arta este toata din «religiozitate», «arta autentica cheama spre practicarea religiei» , «adevarata arta provine din adîncul «religios» al omului» și altele. Aceste definiţii aduc la aceea ca orice manifestare a artei este perceputa ca și creștineasca, pentru ca este umanitara. Aceasta este prin excelența mistica totalitara a Noii Epoci / New Age.

Teologia ortodoxă tocmai în aceasta vede un mare pericol. Pe acestă cale se pierde orice interdicție, orice tabu și orice limită. Artistul îşi poate demonstra talentul fără, ori în afara oricarei restricții. Diferitele practici și inovații, fizice (care țin de corp) sau spirituale (mistice), devin accesibile, permise și chiar binevenite. Pentru orice persoana rezonabila o astfel de atitudine în privința artei este inacceptabila.

Ce este de facut? Pe de o parte, avem un val de umanism cu libertăţile şi permisiunile sale, pe de alta parte, teologia propune restricţii canonice, limite morale și reguli de comportare duhovniceasca. Acestea din urmă pot aparea inacceptabile şi inadmisibile pentru personalitațile libere – oamenii artei.

Răspuns la acestă întrebare găsim în veșnicele adevaruri proclamate de Iisus Hristos. «Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt cele care spurcă pe om… » Mt. 15: 19-20. Omul cu inima curata niciodata nu va construi și crea lucruri amorale, tablouri murdare, operele sale vor fi pure, precum este ochiul sau sufletesc. De aceea este atît de important pentru fiecare artist şi pictor sa nu uite de puritatea sentimentelor, de libertatea fata de pacat, de propriile virtuți și vicii, care se transmit cititorului, spectatorului și astfel sa îl îndemne sau spre bine, sau spre rau.

Concluzie

Vorbind despre prioritațile teologice în arta, vorbim despre teologia artei. Anume ea este chemată să dezvaluie și să indice locul culminant al filmului, ideea principală a unui tablou. Anume datorita teologiei, filmul sau scenariul devine opera de arta, capabila sa atraga atenția și sa ne inalțe departe de grijile cotidiene, de la « bulele de sapun » spre perlele puritații și a adevarului.
În concluzie aş vrea să doresc tuturor persoanelor care lucrează în domeniul artei cinematografice forţe duhovniceşti și fizice, ca prin intermediul filmului bun sa fie transmise în societate credinţa în Dumnezeu, patriotismul, dragostea faţa de profesionalism, înţelegerea corecta a responsabilităţii și libertăţii, a frumuseţii și armoniei. Teologilor le doresc sa aiba o atitudine grijulie și atenționata fața de arta cinematografica, sa nu uite ca aceasta este un instrument puternic, influent și prețios, care poate sa serveasca Bisericii, dar în acelaș timp care are nevoie de înduhovnicire și transformare.

Autor: Ieromonahul Iosif Pavlinciuc
Traducere din rusa de: Tatiana Covali

Comentarii

Related Post