În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.
Iubiți părinți, frați și surori, Biserica numește prima duminică a Postului Mare Duminica Triumfului Ortodoxie. De ce o numim Duminica Ortodoxiei și de ce anume după prima săptămână a Postului se sărbătorește această zi?
Răspunsul se găsește în istoria bisericească. Apărarea sau lupta pentru sfintele icoane au dat nașterea acestei zile. Însă, există și o altă explicație, și anume, aceea duhovnicească. Eu mă voi opri la a doua; prima o putem găsi în scrierile istorice și pe internet, care este accesibil astăzi pentru toată lumea.
Deci, cum să înțelegem locul Duminici de astăzi în cununa anului bisericesc? Știm că Dumnezeu ni se descoperă după un efort, după o osteneală, după nevoință. Răspunzând la apelul nostru, El ne iese în întâmpinare așa cum a fost cu fiul risipitor, sau așa cum a fost cu Apostolii care au văzut slava lui Hristos pe muntele Taborului. Un alt exemplu al arătării lui Dumnezeu îl avem chiar în Evanghelia care s-a citit astăzi la Liturghie. Apogeul ei sunt cuvintele „vino și vezi” (In. 1: 46). Prin aceste cuvinte Filip îl îndemna pe prietenul său Natanael să facă cunoștință cu Hristos. Să atragem atenția că pentru a-L vedea pe Hristos, Natanael a mers spre El. Acest „vino și vezi” ne scoate din ritmul obișnuit, ne duce spre schimbare și transformare, spre descoperirea lucrurilor tainice, duhovnicești.
Întrebarea care era atât de actuală până la Hristos: “cum Îl putem vedea pe Dumnezeu?”, și-a găsit răspunsul prin Nașterea lui Iisus. „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”. (In. 1:18) scrie iubitul ucenic al lui Hristos, Apostolul Ioan Teologul. Deci Hristos este icoana Tatălui Ceresc. El ne descoperă dumnezeirea. Interdicția de a zugrăvi chipul lui Dumnezeu, a dispărut.
Dacă noi, oamenii, L-am văzut pe Dumnezeu întrupat, noi putem să zugrăvim chipul care ni s-a arătat nouă. Ioan Damaschinul, a sintetizat cel mai bine toate acestea, astfel: „În timpurile trecute, Dumnezeu, care nu are formă sau trup, nu putea fi portretizat. Dar acum, când Dumnezeu a fost văzut în trup printre oameni, îmi creez o imagine a lui Dumnezeu. Nu mă închin la materie; mă închin Celui ce a creat materia, care a devenit materie pentru binele meu”.
Toate Sinoadele Ecumenice au fost convocate pentru a da răspuns la întrebarea: cine este Hristos? Răspunsul dat la aceste Sinoade culminează cu combaterea iconoclasmului și cinstirea icoanei. Hristos fiind icoana Tatălui, făcându-se asemenea nouă, noi Îl putem zugravi în icoane și astfel, prin icoană, ni se descoperă tainic dumnezeirea.
În condacul Duminicii de astăzi ni se arătă lămurit că „Cuvântul Tatălui cel necuprins”, din Născătoarea de Dumnezeu, „S-a cuprins, întrupându-se; și chipul cel întinat la chipul cel dintâi întorcându-l, cu dumnezeiasca podoabă l-a amestecat. Deci, mărturisind mântuirea, îl închipuim cu fapta și cu cuvântul”. Nu numai cu mintea, și prin cuvinte mărturisim, ci și cu fapta, cu viața noastră trebuie să-L lăudăm, să- L propovăduim pe Hristos.
O altă întrebare care ne provoacă astăzi este: Ce înțelegem prin triumful Ortodoxie? Ori, ce este triumful Ortodoxiei?
Răspunsul poate fi înțeles în criteriile duhovnicești, și anume, triumful Ortodoxiei este:
– triumful asupra necunoștinței, eresurilor și dezbinărilor
– triumful dragostei asupra urii și mâniei.
– triumful luminii asupra întunericului,
– Triumful înțelepciunii asupra prostiei, etc.
Triumful Ortodoxiei trebuie să se vadă în noi creștinii, în faptele noastre, în viața noastră. Domnul să ne ajute să înfăptuim ceea ce am primit prin Evanghelie, ceea ce ne-au predicat sfinții Apostoli și ceea ce ne-au lăsat Sfinții Părinți. Prin împreuna nostră lucrare cu Dumnezeu, prin acceptarea Voii Lui să se binecuvinteze Numele Domnului și să triumfe dreapta credință de acum și până-n veac. Amin.
Ieromonahul Iosif Pavlinciuc