Prea iubiţi părinţi slujitori, dragi fraţi şi surori!
Naşterea Domnului este o sărbătoare deosebită, care nu doar din an în an dăruieşte lumii o bucurie fără egal, dar şi dă fiecăruia din noi posibilitate să se oprească, să mai tacă, să se gîndească la viaţa sa, la sensul şi scopul ei, să o coreleze cu ceea ce Domnul ne deschide în această noapte.
Auzim astăzi cunoscutele cuvinte îngereşti – Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2, 14).
Bunăvoire faţă de toţi oamenii, care au trăit vreodată şi trăiesc pe pămînt.
Bunăvoire faţă de locuitorii Betleemului, dintre care nici unul nu a lăsat să intre în casa sa pe cei doi călători obosiţi – Iosif şi Maria, bătrînul şi Fecioara, care era pe cale să nască.
Bunăvoire faţă de locuitorii Ierusalimului, care cînd au auzit vestea Naşterii lui Mesia, au devenit confuzi şi au trimis ucigaşi în Betleem, gata să verse sînge nevinovat.
Bunăvoirea care, fără să suprime sau elime răul uman, a intrat în această lume odată cu Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos şi S-a sălăşluit între noi ca lumina care luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. (Иoan 1, 5).
Această bunăvoire, acest har este însuşi Hristos, care s-a născut într-o noapte rece, într-o peşteră mizerabilă, în afara căldurii umane şi a unui confort, pus în ieslele pentru hrănirea animalelor, arătîndu-ne astfel că Domnul nu are nevoie de nici un fel de semne exterioare de mărire şi slavă, pentru ca să ofere oamenilor mila, iertarea şi dragostea Sa.
De aceea peştera din Betleem a devenit neobişnuit de semnificativă şi un loc important cu care nimic altceva din istorie nu se poate compara. În special astăzi, o dată în an, peştera din Betleem atrage la sine gîndurile multor oameni, amintind despre aceea că cea mai mare minune este schimbarea din inima omului, învingerea răului, capacitatea omului de a răspunde la dragostea şi harul lui Dumnezeu prin dragoste, recunoştinţă, mulţumire şi credinţă.
Iată şi noi cu Voi astăzi stăm la pragul acelei peşteri. Să stăm. Să ne gîndim, să ne rugăm, să ne închinăm. Nu vom spune nimic.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos născut din Fecioară să rămână cu voi cu toţi.
Nestor, episcopul Corsunului
Paris, 2013.
