În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh,
Pericopa Evangheliei de astăzi ne pune în față o scenă cutremurătoare: un om robit de duhuri întunecate, care își ducea veacul în morminte. Nimeni nu-l putea lega, nici măcar cu lanțuri…
Oare nu este acesta chipul sufletului rănit de păcat?
Când ne depărtăm de Dumnezeu, sufletul nostru devine un cimitir, populat de regrete, de patimi ucigătoare și de singurătate. Încercăm să ne punem singuri „lanțuri” morale, reguli sau ambiții, dar păcatul le sfărâmă pe toate. Nimeni din lumea aceasta nu ne poate vindeca prin propriile forțe.
Și totuși, în mijlocul acestui întuneric, vine Iisus Hristos. Mântuitorul nu se sperie de mizeria omului, nu fuge de urletele lui, ci îl întreabă: „Care îți este numele?”. Dumnezeu vrea să ne scoată din anonimatul și din fragmentarea păcatului și să ne redea propria noastră conștiință.
Cea mai mare dramă din această Evanghelie nu este însă starea omului, ci reacția celor din jur. Gherghesenii, văzând turma de porci înecată, L-au rugat pe Iisus să plece din hotarele lor. Au preferat porcii lor în locul lui Hristos. Au pus agoniseala materială mai presus de mântuirea unui suflet.
Cât de des facem și noi la fel, preferând confortul, bunurile sau micile noastre patimi în locul prezenței lui Dumnezeu?
Dar omul cel vindecat nu vrea să se mai despartă de Iisus. Vrea să rămână cu El. Însă Mântuitorul îi dă o altă ascultare: „Mergi în casa ta, la ai tăi, și spune-le câte ți-a făcut ție Domnul ”.
Amin.
Lucia Guțu