Predică din duminica a 9-a dupa Cincizecime

În numele Tatălui și a Fiului și a Sfîntului Duh.

Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte; Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos. Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie. Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi. (1 Cor. 3, 9-17)

Iubiți părinți, frați și surori, am început predica cu citirea din Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel pentru a vă îndemna să reflectăm împreună asupra chemării apostolului Pavel de a conlucra cu Hristos în organizarea bisericii lăutrice, interne și spirituale.

În ultimele două decenii, toți suntem martori la construirea a noi biserici, capele, mănăstiri, reorganizarea unor încăperi pentru rugăciune, pentru școala duminicală etc. Vizitând diferite parohii ale eparhiei, ne întâlnim cu mecenați și binefăcători care propun să construiască câte o biserică în localitatea care traiesc, să ridice o cruce sau un semn memorial subliniind prezența ortodoxiei în Europa de Vest. Aceasta este un lucru nobil și prețios. Slavă Domnului că oamenii au astfel de dorințe.

Toți suntem martori ai miracolului produs recent – construirea Catedralei Sfintei Treimi în centrul Parisului, însă esența lucrurilor doar numai în aceasta constă? Ce urmează apoi? Comunicând cu oamenii din noile parohii, îi încurajez să se gândească nu numai la construirea unei biserici materiale, dar și la formarea unei comunități, la crearea unei asemenea familii liturgice, în care să te poți regăsi în comunicarea cu frații și surorile de aceeași credință.
Apostolul Pavel în epistola din această duminică ne încurajează să mergem și mai departe: „Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu?“ Anume templul duhovnicesc, Biserică nematerială trebuie construită în sufletul fiecăruia dintre noi, în sufletul celor care cred în Hristos. Iar acest lucru nu este deloc ușor, ba din contra, probabil de sute, de mii de ori mai complicat decăt construirea unei biserici materiale, pămîntești. Și ceea ce este cel mai important, la această construcție sunt chemați toți, fără excepție, fără diferențiere socială, culturală și intelectuală. De aceea, apostolul ne avertizează, învățându-ne “dar fiecare să ia seama cum zideşte”, adică fiți atenți din ce material și cum construiți. Apostulul subliniază că e posibil de folosit cele mai fine materiale pentru constructie însă așa o biseric poate nici sa nu reziste dacă nu este inchegată cu Duhul Sfânt. Acea care va rezista – va avea răsplată. Și aceasta se va vădi la Judecata de apoi.

În lectura Evangheliei de astăzi, noi ne-am făcut martori ai unei minuni preaslăvite – umblarea pe ape si administrarea stihilor. Și atunci cind Mîntuitorul îi poruncește lui Petru sa vină pe apem acesta se indoiește și incepe a se scufinda. Hristos îl mustră: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

Fericitul Augustin tratează acest verset într-un mod deosebit și ca și cum îl întreabă pe Petru: “De ce tu, care uitându-te direct la Cel, spre Care mergi, nu doar în El îți vedeai nădejdea sa?”

Așa și la noi des se întâmplă, că noi vrem să construim nu doar biserică, dar încă și altceva. Dar trebuie bierică. Și iată dacă ne vom întreba sincer pe noi-înșine, ce anume dorim să vedem dominînd în suflet, cred că puțini vor fi din cei care vor dori să vadă doar biesrica. “Cu toate acestea, continuă Augustin, El, Mântuitorul, îl salvează pe Petru din valuri și nu-l lasă să moară pe cel care, conștientizîndu-și neputința sa, cere ajutor Domnului”.

Vom cere și noi ajutor Domnului și ne vom ruga Lui cu zel, pentru ca lucrând împreună cu El, împreună cu El să construim biserica nu materială, nu temporară, dar care să reziste pentru viața veșnică. Amin.

Ieromonahul Iosif Pavlinciuc

Traducere: Sosanna Didilica
Predica a fost citită în cadrul Sfintei Liturghii la Biserica Sfinților Trei Ierarhi.
Detalii și fotografii de la slujbă găsiți pe siteul catedralei.

Comentarii

Articole similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *