În numele Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.
Iubiți părinți, frați și surori,
Evanghelia de astăzi ne pune înainte una dintre cele mai puternice și mai cutremurătoare pilde ale Mântuitorului: pilda datornicului nemilostiv.
Un împărat voiește să facă socoteală cu slugile sale. Înaintea lui este adus un om care îi datora o sumă uriașă, o datorie pe care nu avea cum să o plătească. Împăratul, văzând rugămintea lui, se milostivește și îi iartă întreaga datorie.
Dar, imediat după aceea, omul acesta întâlnește un semen care îi datorează o sumă mult mai mică. În loc să-i arate aceeași milă pe care el însuși o primise, îl apucă de gât și îl aruncă în închisoare.
Atunci împăratul îl cheamă din nou și îi spune, în esență: „Nu trebuia oare ca și tu să ai milă de cel împreună cu tine, precum și eu am avut milă de tine?”
Aici este centrul Evangheliei de astăzi.
Noi suntem acel datornic.
Înaintea lui Dumnezeu, fiecare dintre noi are o datorie pe care nu o poate achita prin propriile puteri. Păcatele noastre, greșelile noastre, cuvintele noastre, gândurile noastre, lipsa noastră de iubire — toate acestea ne arată cât de mult depindem de mila lui Dumnezeu.
Și ce face Dumnezeu? Nu ne cere să plătim ceea ce nu putem plăti. În Hristos, Dumnezeu ne oferă iertarea.
De aceea, rugăciunea „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” nu este o simplă formulă. Este o adevărată mărturisire despre felul în care trebuie să trăim.
Dacă am primit milă, trebuie să devenim oameni ai milei.
Dacă am fost iertați, trebuie să învățăm să iertăm.
Și aici apare legătura foarte frumoasă cu Apostolul de astăzi, din Epistola întâi către Corinteni.
Sfântul Apostol Pavel vorbește despre slujirea sa și despre dreptul celui care slujește Evanghelia de a fi sprijinit de cei cărora le slujește. El spune că, deși are anumite drepturi, nu se folosește de ele pentru a pune piedici Evangheliei lui Hristos.
Vedem astfel două lucruri: în Evanghelie, omul este chemat să ierte; în Apostol, omul este chemat să slujească fără egoism.
Iar acestea sunt strâns legate.
Când omul trăiește numai pentru drepturile sale, spune:
„Mi se cuvine!”
„El trebuie să-mi ceară iertare!”
„Eu am dreptate!”
„De ce să fac eu primul pas?”
Dar omul care a înțeles mila lui Dumnezeu începe să spună altceva:
„Ce pot să fac pentru celălalt?”
„Cum pot să-l ajut?”
„Cum pot să-l iert?”
„Cum pot să păstrez pacea?”
Sfântul Pavel ne arată această libertate a iubirii: să nu ne folosim de ceea ce ni se cuvine pentru a-l răni pe celălalt.
Iubiți frați și surori,
Uneori ne este foarte ușor să vedem datoria celuilalt față de noi și foarte greu să vedem datoria noastră față de Dumnezeu.
Ținem minte ani de zile o vorbă care ne-a rănit. Ne amintim o nedreptate, o trădare, o jignire. Și spunem: „Nu pot să-l iert.”
Dar Evanghelia ne întreabă astăzi: „Tu cât ai fost iertat?”
Cât de multe ți-a iertat Dumnezeu?
De câte ori ai căzut și Dumnezeu te-a ridicat?
De câte ori ai greșit și El ți-a dat încă o zi?
De câte ori ai venit înaintea Lui cu aceeași slăbiciune și El nu te-a lepădat?
Dacă Dumnezeu nu ar fi milostiv cu noi, unde am fi?
De aceea, iertarea creștină nu înseamnă că spunem că răul nu a existat. Nu înseamnă că nedreptatea devine dreptate. Iertarea înseamnă că refuzăm să lăsăm răul să ne transforme și pe noi în oameni răi.
Cel care nu iartă rămâne legat de cel care l-a rănit. Poartă în inimă chipul celui care i-a făcut rău și îi permite acelei răni să-i conducă viața.
Dar când omul iartă, începe să se elibereze.
De aceea, să ne întrebăm astăzi fiecare dintre noi:
Pe cine nu am iertat?
Cu cine sunt în conflict?
Cui îi cer ceea ce eu însumi nu sunt dispus să ofer?
Și oare nu cumva am uitat cât de mult m-a iertat Dumnezeu pe mine?
Să cerem, așadar, de la Dumnezeu nu doar să ne ierte, ci și să ne dea o inimă capabilă să ierte.
Pentru că adevărata dovadă că am primit iertarea lui Dumnezeu este că această iertare începe să curgă și prin noi către ceilalți.
Să nu fim asemenea datornicului nemilostiv, care a primit totul și nu a vrut să ofere nimic.
Ci să fim asemenea Apostolului Pavel, care, din iubire pentru Hristos, a pus slujirea mai presus de propriile drepturi.
Să primim mila lui Dumnezeu și să devenim milostivi.
Să primim iertarea lui Dumnezeu și să devenim iertători.
Să primim iubirea lui Hristos și să o dăruim mai departe. Amin!
Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)
