Predica din duminica a VII-a după Paști, a Sfinților Părinți participanți la Sinodul I Ecumenic

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh. 

„Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi.” (Ioan 17:9-11) 

Aceste cuvinte ale Rugăciunii arhierești, a Domnului nostru Iisus Hristos, le-am auzit astăzi la citirea Evangheliei. Ele ne descoperă plinătatea iubirii Dumnezeiești, a acelei iubiri care nu încape și nu poate fi pe deplin conștientizată până la urmă și în toată plinătatea ei. Desigur, fiecare dintre noi poate, și ar trebui, să facă asocieri, paralele, cu iubirea maternă, cu grijea părintească, cu unirea dintre frați, cu fidelitatea conjugală. Totuși, până la capăt să înțeleagă cât de mult Dumnezeu a iubit lumea, cât de mult a fost Dumnezeu gata să-și dea viața în mâinile omului, aceasta poate numai o persoană iluminată de Duhul Sfânt. În această rugăciune, înaintea noastră se deschide plinătatea golirii divine, se descoperă plinătatea milei Dumnezeiești. Căci Dumnezeu știa înainte de crearea lumii și a omului cum va fi săvârșită mântuirea lui. Pentru aceasta, El, într-un mod aparte, descoperă omului Taina Providenței Sale. 

Duminică, după Înălțare, Biserica ne îndeamnă să reflectăm asupra a ceea ce s-a întâmplat în lucrarea mântuirii noastre. De ce „plinind rânduiala cea pentru noi” (condacul sărbătorii Înălțării), Hristos S-a înălțat la ceruri? De ce această întâmplare este una plina de bucurie pentru Apostoli? Pentru noi, în baza criteriilor materiale, lumești și pământești, acest lucru este de neînțeles. Cum poate fi o mare bucurie despărțirea de cineva drag și apropiat, de Învățătorul iubit? Dar, dacă ne amintim de învățăturile și promisiunile Mântuitorului, atunci multe devin clare. Chiar dacă pentru rațiune acest lucru rămâne o taină, pentru inimă este altfel. Inima simte ceea ce este ascuns rațiunii. Să ne amintim de întrebarea adresată de Luca și Cleopa în drum spre Emaus: „oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?” (Luca 24:32)

În aceste zile și inimile noastre ard cu dragostea față de Dumnezeu, dorind să atingă acea promisiune pe care Domnul a pregătit-o pentru cei care Îl iubesc pe El.  Ne vom strădui ca nu prin sentimentele noastre, ci cu inima și cu mintea, cu viața noastră, să putem simți și mărturisi despre acea dragoste pe care Domnul ne-a descoperit-o. În special în aceste zile, când ne pregătim de sărbătoarea Cincizecimii. Ne vom ruga să primim harul Duhului Sfânt, pentru că numai întru Duhul Sfânt putem înțelege și trăi dragostea cerească. Amin. 

În această zi aș vrea să vă felicit pe toți cu ocazia sărbătorii Sfinților Împărați Constantin și Elena. Nu este întâmplător că astăzi sunt sărbătoriți și Sfinții Părinți ai Primului Sinod Ecumenic. Comunitatea noastră, purtând numele sfinților întocmai cu apostolii, Împărați, are o mare responsabilitate : de a fi și urmașă a credinței lor. Să dea Domnul să putem mărturisi despre aceasta atât celor apropiați, cât și celor mai îndepărtați, celor care ne iubesc și celor care ne urăsc. 

Aș vrea să transmit salutările și binecuvântările arhiereilor noștri, Mitropoliților Ioan, Antonie și Arhiepiscopului Nestor. Ei nu au putut fi astăzi cu noi, din cauza unor circumstanțe care nu depindeau de ei, dar ei se roagă pentru noi în această zi, pentru parohia noastră, care există de aproape o sută de ani, mai precis 95. Sper că pe viitor vom avea mult mai multe slujbe săvârșite de ierarhii noștri și ne vom putea ruga în cadrul acestor Sfinte Liturghii. Întregii noastre comunități, tuturor celor care marchează astăzi ziua îngerului – noi avem 5 persoane care își serbează onomastica -, tuturor enoriașilor, fraților și surorilor: La mulți ani!!!  Celor mai înainte adormiți, fondatorilor, slujitorilor acestui altar, ctitorilor și binefăcătorilor, care întru nădejdea veșnică au adormit: Veșnica pomenire!!! 

Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)

Traducere din rusă: Sosanna Didilica

 

 

Comentarii

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *