În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.
„Pe Născătoarea de Dumnezeu, Ceea ce este în rugăciuni Neadormită şi Folosinţă, Nădejdea cea Neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci, ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel Ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea Fecioresc”. (Condacul Sfintei Sărbători a Adormirii Maicii Domnului).
Aceste cuvinte, pe care le-am auzit astăzi în timpul Sfintei Liturghii, sunt cele mai frumoase din toate imnurile dedicate Adormirii Maicii Domnului.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este una deosebită. În această zi, noi, ne amintim, depănăm și rezumăm toată viața Sa pământească. Duminică noi am marcat sfârșitul unei alte sărbători din cele doisprezece importante: Schimbare la Față a Domnului. Prin această sărbătoare, Biserica ne-a îndemnat, împreună cu apostolii, să ne urcăm pe Muntele Tabor. Dacă ne amintim troparul Praznicului Schimbării la Față, la sfârșit sunt așa cuvintele: „ pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie”. Care este semnificația acestor cuvinte, de ce anume pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu? Hristos prin Schimbarea Sa la Față pe Muntele Tabor a arătat că pentru om este posibil să participe la slava Dumnezeiascăsă. În aceste sens, El, manifestând slava Sa Dumnezeiască, ne dă de înțeles că trupul primit din Fecioara Maria, va fi onorat cu participarea la slava Dumnezeiască. De asemenea, în troparul sărbătorii se spune: „ Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea…”, adică El le-a arătat Slava Dumnezeiască în măsura în care aceștia puteau s-o primească.
Pentru a primi Slava Dumnezeiască în întregime a fost demnă și capabilă doar Maica Domnului. Astăzi, sărbătorind Adormirea Maicii Domnului, suntem pătrunși de sentimente deosebite de pietate, evlavie și respect. Noi toți am auzit sau foarte des am pronuțat următoarele rugăciuni, adresându-ne Maicii Domnului: „Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii”. Să ne gândim la semnificația lor! Ce taină profundă este ascunsă aici. Domnul ne-a arătat prin persoana Maicii Sale că omul poate să se înalțe mai presus decât îngerii și să ajungă să merite Slava Dumnezeiască. Acest mister, această înțelegere, este dată umanității, pentru conștientizare, prin creștinism.
Aproape toate religiile ne învață moralitatea, ne învață regulile etice, valorile „spirituale”, dar nicio religie nu ne învață că omului îi este dată posibilitatea de a participa la slava Dumnezeiască. Fiecare dintre noi s-a ciocnit cu așa fenomen ca moartea și aici ne dăm seama de toată slăbiciunea și nimicnicia noastră, de toată fragilitatea vieții noastre omenești cotidiene. În aceste momente, reanalizăm și ne schimbăm complet toate valorile.
În „Everghitinos”, “Blagoliubie” sau “Iubire de bine”, carte din 1054, dar tradusă și publicată în limba rusă pentru prima dată abia anul trecut, este o povestioară foarte profundă și incredibilă despre un frate ducând o viață care asemăna mai mult a nebunie. Pe mulți acest lucru îi stânjenea și deranja, astfel părinții deșertului se lăsau ispititți. Unul dintre stareți, văzând această nedumerire și nemulțumire a fraților, a spus: „Nu judeca pe fratele înainte de vreme, moartea va arăta dacă el a fost în păcat sau a făcut voia Domnului”. Ce cuvinte greleși, în același timp, adevărate! Într-adevăr, moartea ne arată cine ești tu cu adevărat. Biserica ne îndeamnă, de fiecare dată, la fiecare slujbă, în ectenia de cerere să ne gândim la moarte și să cerem lui Dumnezeu să ne dăruiască: „sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, nerușinat, în pace, şi răspuns bun la Înfricoşată Judecată a lui Hristos”.
Această cerere devine astăzi atât de actuală, de importantă, pentru că astăzi cu mintea și ochii noștri o petrecem în ultimul drum pe Maica Domnului. În același timp, ne dăm seama că ea a participat din plin la Slava Dumnezeiască, că Ea a trecut de la moarte la Viață. Ea a fost demnă de acea Slavă la care suntem toți chemați și a simțit acea bucurie, despre care Sf. Petru mărturisește: „ Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una” (Matei 17: 4), arătând că, în participarea la slava Dumnezeiască toate lucrurile cotidiene, toate problemele, toate grijile lumești își pierd sensul și întru Domnul este doar bucurie și dragoste.
Cât de groaznic este când omul ajunge la moarte nepregătit, când moartea survine brusc. Iar omului nu îi este dat să cunoască data și ora morții sale. Și în această zi, Biserica ne îndeamnă în mod deosebit să ne rugăm Maicii Domnului, pentru ca ea să ne apere, ca prin rugăciunile Ei, să scăpăm de moartea veșnică.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-Te Fiului Tău și Dumnezeului nostru ca fiecare dintre noi să primească sfârşit creştinesc, fără durere, neruşinat și în pace. Amin.
Predica rostită la Biserica Sfântului Serafim de Sarov din Montgeron, 28.08.2018
Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)
Traducere din rusă: Sosanna Didilica
