Sâmbăta Morților și Importanța Rugăciunilor pentru cei Adormiți

« Unde ești Tu, Lumina mea? Vezi că Te caut cu lacrimi. Dacă nu mi Te-ai fi arătat, n-aș fi putut să Te caut astfel. Dar Tu însuți m-ai găsit pe mine, păcătosul, și mi-ai dat să cunosc iubirea Ta. Tu mi-ai dat să văd că iubirea Ta pentru noi Te-a dus pe cruce și că ai murit pentru noi în chinuri. Tu mi-ai dat să cunosc că iubirea Ta Te-a pogorât din cer pe pământ și până la iad, ca noi să vedem slava Ta. »
Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei

Sâmbăta Morților, cunoscută în popor și ca Ziua Moșilor (pomenirea strămoșilor noștri), este ziua în care creștinii din întreaga lume îi pomenesc pe toți cei adormiți. Este important să pomenim pe cei morți în această zi, deoarece ziua următoare, adică a Cincizecea zi după Paști sărbătorim Ziua fondării Bisericii – este Ziua Bisericii! Pomenind pe cei răposați, noi reunim pe toți în rugăciunile noastre și pe cei din Biserica Luptătoare și pe cei din Biserica Triumfătoare, participând cu toții la acest praznic.

Așa cum spun Sfinții Părinți, la Dumnezeu, toți sunt vii. Rugăciunile fierbinți ale Bisericii ajută să pună un bun început pentru semănarea seminței unei vieți noi, pe care cei dragi nouă au luat-o cu ei, să se dezvolte sub influența rugăciunilor și a milei lui Dumnezeu, dacă nu au avut timp să se dezvolte suficient pe pământ. După moarte, această posibilitate dispare, rămânând doar speranța în rugăciunile celor vii și în faptele lor bune, făcute în memoria celor adormiți. Cuviosul Paisie Aghioritul spunea: „Așa cum, vizitându-i pe cei închiși, le aducem băuturi răcoritoare și alte asemenea lucruri, ușurându-le astfel suferințele, la fel putem ușura suferințele celor adormiți prin rugăciunile și milosteniile pe care le facem pentru odihna sufletelor lor.”

Astăzi, pentru cei mai sceptici, știința aduce dovezi că suntem o legătură unică cu strămoșii noștri: „În noi se găsește ADN-ul celor dinaintea noastră, conținând acest material ereditar uman sau, mai exact, informațiile genetice ale strămoșilor noștri.” Stăruința noastră în rugăciune este apa vie la pomul vieții trecute, prezente și viitoare, a celor ce vin după noi.

După cuvintele Sfântului Siluan Athonitul: „Domnul ne insuflă gândul să ne rugăm pentru oameni și tot El ne dă puterea pentru această rugăciune și răsplătește sufletului pentru aceasta. Așa e mila Domnului față de noi.”

Acatistul către Dumnezeu Tatăl pentru cei adormiți, Psaltirea Maicii Domnului, Psaltirea lui David, rugăciunile mijlocitoare de cerere și din partea noastră de mireani.

Cu Sfinții odihnește, Hristoase, sufletele robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspinare, ci viață fără de sfârșit. Amin.

Comentarii

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *