Predica în duminica a XVI-a după Cincizecime

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.

Iubiți părinți, frați și surori, pe parcursul duminicilor trecute, precum și în duminica aceasta, auzim la Liturghie citire din Epistola către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel. În aceste epistole accentul principal se pune pe misiunea apostolică și pe locul apostolilor în Biserica lui Hristos. Lucrarea apostolică are un raport cu fiecare dintre noi, cu toată lumea creștină, deoarece noi toți suntem trimiși să binevestim dragostea lui Dumnezeu revărsată lumii.

Dacă ne gândim la lucrarea Apostolului Pavel, lucrare destul de bogată, frumoasă, rodnică, atunci ne întrebăm: cum trebuie să fie lucrarea noastră creștinească? Mai ales acestă întrebare trebuie să o punem astăzi, când am auzit pilda talanților (Mt. 25: 14-30). Aceasta, deoarece fiecare dintre noi primește câte un talant și fiecare trebuie să-l înmulțească, ca la întoarcerea stăpânului să poată să spună: „Doamne, cinci (sau doi) talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci (sau doi) talanţi am câştigat cu ei” (Mt. 25: 20,22).

Apostolul arată cu câte osteneli și scârbe se desăvârșește lucrarea sa și a altor apostoli, că înmulțirea talanților este un lucru anevoios. Lămurind aceasta, el accentuează, că slujirea apostolilor se desfășoară nu numai în sânul poporului ales, nu numai în mijlocul celor din neamul lui Avraam, dar și între cei ce prin credință au acceptat Vestea cea Bună. Pentru a confirma aceasta, el apelează la proorocia proorocului Isaia: „La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat”; (Is 49:8) și, mai departe, continuă: „iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii” (II Cor. 6:2). Prin aceasta Apostolul arată că vremea mântuirii a ajuns și toate neamurile participă la „ziua mântuirii” prin lucrarea darului lui Dumnezeu, prin înmulțirea talanților.

Arătând universalitatea predicii, Apostolul Pavel arată că slujirea apostolică are mai multe trepte și enumeră: 9 încercări, 9 capacități, daruri sau virtuți și 18 paradoxuri, care au loc în viața apostolului, de fapt, și în viața fiecărui creștin.

Să le reamintim aici. Nouă încercări se manifestă în următoarele circumstanțe: „în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţă, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi” (II Cor. 6: 4-5). Apoi el prezintă nouă capacități, care trebuie să le aibă apostolul, de fapt nu numai apostolul, dar și fiecare dintre noi. Slujirea lui Dumnezeu și oamenilor trebuie să fie: „În curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste nefăţarnică; în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, cele de-a dreapta şi cele de-a stânga” (II Cor. 6:6-7).

După enumerarea capacităților și talanților, el trece la enumerarea paradoxurilor care se întâmplau cu el. Deci, prin ce trecea el și confrații săi? „Prin slavă şi necinste, prin defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, deşi iubitori de adevăr, ca nişte necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi, ca fiind pe pragul morţii, deşi iată că trăim, ca nişte pedepsiţi, dar nu ucişi; ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stăpânesc” (II Cor. 6: 8-10). Aceste cuvinte ale Apostolului Pavel au o importanță enormă pentru spiritualitatea creștină, arătând că slujirea apostolică aduce lumii nu cele vremelnice și materialnice, ci cele duhovnicești și cele veșnice. În aceste cuvinte putem vedea și paradoxul vieții creștine, slujirii de toate zilele lui Dumnezeu și oamenilor. În raportul dintre Bisericile Ortodoxe surori se vede, la fel, un paradox, o împăienjenire în cele lumești, deși ultimul scop fiind mântuirea sufletelor oamenilor.

Să ne ajute Dumnezeu, ca gândindu-ne la aceasta, recitând încă o dată această pericopă să putem intra în adâncul ei. Când vedem că unele greutăți apar în viața noastră sau în viața Bisericii să ne reamintim de acestă epistolă și de ostenelile pe care le-a avut Apostolul Pavel și alți apostoli. Ei au trecut prin mult mai mari încercări și ispite, dar pe toate le-au învins având în fața ochilor promisiunea lui Hristos: „iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mt. 28: 20). La sfârșitul acestei epistole, Apostolul Pavel se va mai întoarce încă o dată la tema încercărilor, greutăților și necazurilor. Prezentarea din pericopa de astăzi este numai o introducere, o aluzie la toată gama ostenelilor și persecuțiilor. Toate aceste acceptându-le, apostolul capătă harului lui Dumnezeu, care lucrează prin el și aduce rod însutit.

Fie ca și noi, acceptând realitatea vieții, greutatea și zăduful zilei, precum și bucuria și mângâierea, să putem înmulți talanții dați nouă. Amin.

Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc), Paris, 16 septembrie 2018
Corectare: Corina Bobea

Comentarii

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *