În numele Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Duh.
În citirile apostolice și evanghelice de astăzi ne-au fost propuse mai multe subiecte de reflecție spirituală: vindecarea fiicei cananeencei, dezicerea de sine și urmarea lui Hristos, răstignirea împreună cu Hristos, adoptarea (infierea) de către Dumnezeu Tatăl.
Să începem cu ultimul: «Eu vă voi primi pe voi. Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice, zice Domnul Atotţiitorul». (2 Cor. 6, 17-18) Aceste cuvinte par să contrazică afirmația Mântuitorul spusă în prezența femeii cananeence: «Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel». (Мatei 15, 24).
Cum să le înțelegem? Probabil în sensul sugerat de însăși cananeeanca: «Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor». Uitați-vă cât este de mare credința ei. Ea nu s-a jenat, nu s-a rușinat să se compare pe sine cu câinii. Gândiți-vă cât de profundă era smerenia ei și cât de mult își punea încrederea în Domnul. Da, aici au funcționat concomitent și instinctul matern, și credința. Foarte des anume durerea, boala și dragostea față de copii dezovltă în noi umilinta si ne întăresc in credință.
Răsplata: Eu vă voi primi pe voi. Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice, zice Domnul Atotţiitorul …
În așa mod procedează însuși Dumnezeu. El, pentru mântuirea noastră, nu doar că S-a comparat cu creatura Sa, el S-a întrupat, a devenit unul dintre noi: «S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.» (Fil. 2, 8), adică cea mai rușinoasă. Noi, de asemenea, suntem chemați să-l urmăm pe Hristos: «M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine» – scrie apostolul Pavel către Galațieni 2. 19-20. În mod deosebit răsună aceste cuvinte în contextul Evangeliei de astăzi. Este vorba de îndemnul, chemarea Mântuitorului adresată nouă tuturor: « Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie» (Мarc 8. 34)
Răsplata: «Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere..» (Мarc 9. 1.)
Astfel, toate mărturiile ne fac să înțelegem clar că, pentru ca să-l urmăm pe Hristos, trebuie să ne lepădăm de sine, de EGO-ul nostru, de sinele nostru, de încrederea în sine plină de mândrie, să ne smerim, să fim răstigniți împreună cu Hristos, să trăim în El și să-l lăsăm pe El să trăiască în noi, și atunci deja aici pe pământ vom putea «gusta și vedea cât de bun este Domnul» (Ps. 33, 9), vom putea vedea Împărăţia lui Dumnezeu, despre care ne rugăm în rugăciunea «Tatăl nostru» venind întru putere, și care ne-a cucerit inima. Amin.
Ieromonahul Iosif Pavlinciuc
Traducere: Sosanna Didilica
