În numele Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh.
„La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.” (Matei XIX, 16-26.)
Aceste cuvinte, iubiți părinți, frați și surori, noi le-am auzit azi în citirea Evangheliei. Anume cu această frază s-a terminat pericopa. Pentru a înțelege mai bine sensul acestor cuvinte, să atragem atenția asupra unei tradiții evlavioase din Vechiul Testament. Fiecare din noi știe din Sfînta Scriptură că oamenilor le-a fost prescris să aducă Domnului zeciuala, adică a zecea parte din averea, din veniturile lor. În așa mod, omul dădea lui Dumnezeu ceea ce primea de la El și proceda corect făcînd astfel. Dar în Noul Testament accentele se schimbă. Vedem o altă atitudine a lui Dumnezeu față de această tradiție.
Domnul îi spune unui tânăr, care a venit la el cu întrebarea: „Ce bine să fac, ca să moștinesc viaţa veşnică?” „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde-ți averea ta (nu a zecea parte)…; după aceea, vino şi urmează-Mi.”
În fața noastră apare întrebarea firească, « Cum așa? Cum este posibil să te mântuiești?» Dumnezeu cere de la noi aproape imposibilul. El nu cere de la noi a zecea parte. Nu, aceasta este Vechiul Testament. «Dacă doriți să-Mi urmați, împărțiți și dați toată averea».
Apostolul Pavel în epistolele sale vorbește despre același lucru. El dă slujirii tot ce are și chiar mai mult decât atât, și ceea ce nu are. El spune: «Prin slavă şi necinste, prin defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, deşi iubitori de adevăr, Ca nişte necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi, ca fiind pe pragul morţii, deşi iată că trăim, ca nişte pedepsiţi, dar nu ucişi; Ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stăpânesc.» (2 Cor. 6; 8-10) Aceste cuvinte ale apostolului Pavel dezvăluie sensul a ceea ce se întâmplă în viața duhovnicească. Neavând nimic apostolul dă și îmbogățește pe alții. Neavând bogății materiale, el le dă pe cele spirituale.
Într-un pateric monastic se vorbește despre un caz. La starețul mănăstirii a venit un tânăr, care i-a spus: „Părinte, vreau să mă întru în mănăstire, dar nu am nimic: nu am nici credință puternică, nici iubire fierbinte și nici râvna ca să obțin toate acestea”. Firesc ar fi fost să-i refuze starețul, să-i spună: “Iată ușa – pleacă. Locuri în mănăstire nu-s.” Dar starețul îi spune: “Mergi pe acest coridor, cînd vezi a treia ușă spre dreapta, intră și acolo va fi chelia ta. Acolo rămâi. Acolo și continuă lupta”. Așa și Dumnezeu ne acceptă, chiar și atunci când nu avem nimic.
Să ne amintim de pilda auzită duminica trecută, despre cei doi datornici. Unul îi datora stăpânului 10 mii de talanți, iar altul o sumă destul de mică, câțiva dinari. Ce vedem? Stăpânul îi iartă robului său toate cele 10 mii de talanți, pe care nu putea să le întoarcă. În așa fel, Domnul ne iartă nouă. Ca și în exemplul lanțului, fiecare inel este conectat unul cu altul, așa și noi suntem legați cu Dumnezeu și unii cu alții. Domnul ne dă, ne iartă, iar noi trebuie să împărtășim această iertare cu cei apropiați. Să împărțim și să dăm ceea ce uneori nici noi nu avem: dragostea, blândețea, răbdarea. Să dăruim altora ceea ce primim de la Dumnezeu.
Evanghelia de astăzi este plină de optimism și subliniază acest adevăr „La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.” În rugăciune Sa arhierească, Domnul se roagă pentru cei care cred în El: „nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, intru numele Tau pazeste-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei sa fie una, asa cum suntem Noi.”(Ioan 17, 9-11).
Doresc fiecăruia dintre noi să putem avea fidelitate, să putem da ceea ce uneori nu avem, dar ceea ce ne dă nouă Dumnezeu și atunci vom obține imposibilul, nedescrisul, inimaginabilul, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care Îl iubesc. Amin.
Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)
Traducere: Sosanna Didilica