Hristos a Înviat!
Pace vouă! Precum M-a trimis pe mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt. (In. 20, 21-22)
Iubiţi fraţi şi surori,
cu aceste cuvinte se adresează Domnul nostru Iisus Hristos ucenicilor săi, trimiţându-i la propovăduire. El îi trimite în lumea plină de vicii, de necredinţă şi duşmănie, însă, în același timp, o lume care aştepta transformarea, schimbarea lucrurilor, aştepta primăvara duhovnicească. Predica apostolilor a fost întâmpinată uneori cu bucurie, uneori cu necredinţă, iar uneori cu ură şi animozitate. Chiar unul din ucenicii cei mai apropiaţi ai Mântuitorului, Toma, numit Geamănul, n-a crezut această veste bună. El a reproşat prietenilor săi: „dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (In. 20, 25). În limbajul teologic această necredinţă este numită fericită. De ce? Toma n-a crezut, pentru că n-a pipăit cu mâna, n-a simţit cu inima. El căuta să înţeleagă cu raţiunea cele ce s-au întâmplat. Dumnezeu i-a văzut sinceritatea şi i-a împlinit dorinţa, arătându-i-se peste 8 zile.
N-au crezut nici fariseii vestea despre Învierea lui Hristos. Însă necredinţa lor este cu totul altfel. Ei n-au căutat să afle adevărul, să-L simtă pe Hristos. Mai mult decât atât, ei au încercat să dea chiar bani, numai să ascundă această minune, să închidă gurile celor ce o vestesc.
În una din cântările ortodoxe ale Săptămânii patimilor ne rugăm „Doamne, scapă-ne de necredinţa fariseilor”. Necredinţa, care poate să apară şi la noi în clipe de încercare sau de întristare, trebuie să fie mişcătoare, căutătoare, asemănătoare cu aceea a lui Toma. În aşa mod, vom fi vrednici să o redobândim, să-L întâlnim pe Hristos Mântuitorul în a opta zi, în ziua veşniciei, ziua veacului ce va să vie.
Cuvintele Mântuitorului „mergând propovăduţi” sunt adresate şi nouă. Noi suntem acei care trebuie să ducem această veste în familiile noastre, la prieteni, cunoscuţi şi necunoscuţi, înainte de sosirea zilei a opta. Lumea de azi aşteaptă o transformare, aşteaptă o veste bună, aşteaptă o mângâiere. De aceea datoria noastră sfântă este să mărturisim despre credinţa noastră, despre bucuria Învierii. Unele persoane vor primi cu bucurie predica noastră, unele vor încerca să se opună. Aceasta însă nu trebuie să ne sperie. „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea” (In. 16,33), ne îndeamnă Hristos! Şi în alt loc ne spune: „iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. (Mt. 28, 20)
Salutarea păcii stă la temelia predicii Evangheliceşti. Numai prin buna înţelegere, prin răbdare, prietenie şi dragoste vom putea să mărturisim la toţi Cuvântul, căci suntem urmaşii, ucenicii lui Hristos. Dumnezeu să ne ajute să putem în pace să săvârşim mântuirea noastră, să alungăm învrăjbirea, răutatea, dezbinarea, neînţelegerea din jurul nostru, din viaţa noastră. În aşa mod predica noastră despre Învierea lui Hristos va fi convingătoare.
Vă urezi Paşte luminat, plin de bucurii şi împliniri duhovniceşti.
Adevărat a Înviat Hristos!
Ieromonahul Iosif Pavlinciuc
