„Înainte de Paşti cu şase zile, a venit Iisus în Betania… Iar a doua zi, mulţimea de popor care venise la praznic, auzind că vine Iisus în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israel!…” Evanghelia de la Ioan (XII, 1-18)
Un prim înțeles al evangheliei de astăzi, așa după cum ne-o arată și troparul acestei Sărbători, este cel de biruință, de victorie. De biruință asupra morții lui Lazăr, acesta este și motivul pentru care evreii i-au organizat o intrare atât de
solemnă și triumfală în cetatea Ierusalimului. Deși Sărbătoarea este marcată și de o puternică notă de tristețe pentru evenimentele ce au urmat mai apoi, Biserica vede în Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim o mergere spre
patimi și moarte de bunăvoie, pe care ar fi putut să le evite, dacă voia. El a preferat însă să biruie cu puterea iubirii și a milei care este ascunsă în cruce, dar și mai desăvârșit în preaslăvită Învierea Sa.
Sensul acestei sărbători ne arată că intrarea aceasta în Ierusalim, ca dobândire a biruinței asupra morții, asupra păcatului și a patimilor, se face prin multă nevoință și răstignirea patimilor. Pe parcursul Postului Mare, care s-a sfârșit vinerea trecută, noi am practicat reținerea, disciplina duhonicească, am instistat în rugăciune și în lucrarea faptelor bune. Fără lucrarea lăuntrică, lepădarea de sine și atenție la orice ispită nu este posibilă unirea cu Hristos. Anume spre aceasta ne îndeamnă Biserica mai cu seamă în aceste zile sfinte ale Săptămânii Mari.
În fiecare zi a acestei săptămâni, care se mai numește «Săptămâna Sfintelor Patimi», noi compătimim împreună cu Hristos și pășim alături de El, ne orprim la fiecare popas, ca ucenici ai Lui, reflectăm la toate parabolele și pildele
prezentate de El cu mare întristare și zdrobire de inimă. Când Iisus urcă spre Golgota, urcăm și noi. Urcăm neîncrezut, șovăielnic, cu pași mici, nesiguri, însă urcăm, pentru că dacă nu ne vom urcă pe Cruce, nu vom avea parte de Înviere.
Astăzi, gândindu-ne la acestă mare ispravă în viața lui Hristos, să alergăm ca pruncii evreilor înaintea Mântuitorului, să aşternem înaintea Lui florile şi ramurile de finic ale credinţei noastre şi hainele faptelor noastre frumoase, deschizând larg porţile cetăţii inimii noastre ca să intre Domnul puterilor.
Să mergem săptămîna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieţii, al iertării şi al mîntuirii. Fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mîntui.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca în aceste ultime zile dinainte de Sărbătoarea Paștelor să trecem cu demnitate prin ispitile care ne stau înainte, să depărtăm de la noi îndoiala, rușinea, frica și să aducem la picioarele Mântuitorului, florile virtuților noastre.
Lucia Guțu
