Reflecții la Duminica a IV-a după Rusalii: Despre puterea rugăciunii pentru aproapele

Iubiţi fraţi creştini,

În pericopa evanghelică de astăzi vedem cum se relatează minunea vindecării slugii sutaşului:
„Pe când intra Iisus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, rugându-L și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, cumplit chinuindu-se. Și i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutașul, răspunzând, i-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai zi cu cuvântul și se va vindeca sluga mea. Că și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i spun acestuia: Du-te, și se duce; și celuilalt: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face. Auzind acestea, Iisus s-a minunat și a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credință, și zic vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în împărăția cerurilor. Iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scraâșnirea dinților. Și a zis Iisus sutașului: Du-te, fie ție după cum ai crezut. Și s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela”.

Ceea ce ne impresionează la sutașul de astăzi este, în primul rând, rugăciunea pentru sluga sa. Câți dintre noi putem pretinde că ne rugăm cu aceeași vrednicie, nu pentru aproapele, ci pentru cei din familia noastră cel puțin? Sutașul de astăzi s-a rugat nu pentru unul dintre aceștia, ci pentru slujitorul lui!… Ce suflet mărinimos la acest păgân care își trata ordonanța ca pe o persoană vrednică de a se ruga pentru ea!…

În al doilea rând, pornind de la faptul că Hristos a ascultat rugăciunea sutașului și i-a tămăduit bolnavul de acasă, suntem încurajați să credem că și rugăciunile noastre de aici, de la biserică, pentru cei de acasă – fie că sunt ocupați peste măsură, fie că sunt bătrâni și neputincioși, fie că sunt bolnavi, ca slujitorul de astăzi – pot fi ascultate. Dacă Hristos a ascultat rugăciunea unui păgân, vindecând de la distanță pe slujitorul lui, de ce am crede noi că ar putea rămâne neascultată rugăciunea noastră?

Ce altceva ne-a mai impresionat la ofițerul de astăzi? Câți dintre dumneavoastră, dacă ați fi fost în locul lui și ați fi aflat că are de gând să vină Hristos în casa dumneavoastră, nu ați fi „luptat” cu tot dinadinsul să-I fiți gazdă, în loc să vă gândiți la nevrednicia proprie? Domnul era gata să-i facă sutașului cinstea de a veni în casa lui, iar acela, în loc să fie mândru de această onoare pe cale să i se facă, a arătat o uimitoare smerenie. Nu a dorit cinste, nu a căutat o astfel de faimă, ci a preferat mai degrabă să îmbrățișeze smerenia, și cu aceasta L-a „cucerit” pe Domnul.

Se știa păgân, se știa murdar, se știa vinovat de multe, așa cum suntem și noi. A preferat însă, smerenia și s-a considerat nevrednic să-i fie gazdă lui Dumnezeu. Este motivul pentru care Hristos l-a lăudat astăzi pe sutaș ca pe puțini alții. Și încă ceva a mai fost: credința sa puternică, pentru că „i-a zis Iisus: Du-te, fie ție după cum ai crezut! Și s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela”. Auziți ce credință! Pe cât de simplă, pe atât de puternică! De ce zic simplă? Pentru că el, potrivit formării sale militare, s-a gândit că lucrurile stau și la Dumnezeu la fel de simplu ca în armată, și de aceea a zis: “…zi numai cu cuvântul și se va vindeca sluga mea. Că și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i spun acestuia: Du-te, și se duce; și celuilalt: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face”.
Amin!!!

Lucia Guțu

Comentarii

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *