Ortodocşii serbează astăzi Înălţarea Sfintei Cruci, zi de post, prin care ne amintim de patimile și moartea Mântuitorului. Această sărbătoare este foarte veche și cea mai importantă dintre sărbătorile creștine închinate cinstirii crucii lui Iisus.
Din Sinaxar aflăm că originea sa vine din sec. IV-V, când Constantin cel Mare, întâiul împărat al creștinilor, avea război la Roma împotriva lui Maxentiu. Văzând că mulțimea potrivnicilor era mai multă decât oastea lui, era cuprins de frică. Atunci i s-a aratat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, și litere romane împrejurul Crucii, care ziceau: “Întru aceasta vei birui“. Atunci Constantin cel Mare a făcut o cruce de aur, asemeni celei ce i se arătase, a poruncit să fie purtată înaintea ostașilor săi, au dat război cu vrăjmașii și a obținut victorie.
Pentru aceasta, văzând puterea Celui ce a fost răstignit pe Cruce și întărindu-se cu Botezul împreună cu maică-sa, a trimis-o pe împărăteasa Elena la Ierusalim ca să gasească Crucea lui Hristos. Împărăteasa a aflat cele trei cruci și piroanele. Inscripţia de pe Crucea Lui Hristos nu mai era. Neștiind care ar fi Crucea Domnului, s-a arătat aceasta prin minune. Atingându-le crucile de un om mort, când l-a atins cu a treia cruce, acela a înviat. Atunci împărăteasa s-a închinat și a sărutat Crucea, împreună cu toată suita. Mulțime mare se înghesuia să vadă Crucea lui Hristos. Pentru ca Crucea să fie văzută, patriarhul Ierusalimului, Macarie, a înălțat Cinstita Cruce de-asupra amvonului (a ridicat-o în văzul tuturor). Văzân-o, poporul a început a striga : «Doamne, miluieşte! Doamne, miluieşte! Doamne, miluieşte!». Și de atunci a început a se ține sărbătoarea Înălțării Cinstitei Cruci.
Alt eveniment legat de Sfânta Cruce este aducerea Sf. Cruci de la perșii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după care patriarhul Zaharia de Ierusalim a înălțat-o în văzul tuturor.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să purtăm Sfânta Cruce ca pe o cunună : “Nimeni, dar, să nu se ruşineze de cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor, pentru care trăim şi pentru care suntem! Ca pe o cunună, aşa să purtăm crucea Lui Hristos! Prin cruce se săvârşesc toate cele ale noastre. Dacă trebuie să te naşti din nou, crucea este alături! Dacă trebuie să te hrăneşti cu hrana aceea tainică, dacă trebuie să te hirotoneşti, dacă trebuie să faci orice, pretutindeni este alături de noi crucea, semnul biruinţei! De aceea o scriem cu multă râvnă şi pe case şi pe ziduri şi pe ferestre şi pe frunte şi în cugetul nostru. Crucea este semnul mântuirii noastre, al libertăţii noastre obşteşti, al blândeţii Stăpânului nostru, că “S-a adus ca o oaie spre junghiere” (Isaia 53, 7; Fapte 8, 32).
Sf. Pavel pomenește despre prețul și importanța curcii : ”Nici nu trebuie să o facem aşa de mântuială cu degetele, ci mai întâi să o facem cu inima, cu multă credinţă. Dacă-ţi faci aşa cruce pe faţă, nu va putea sta alături de tine nici unul din demonii cei necuraţi, că vede sabia care i-a dat lovitura, vede sabia cu care a fost lovit de moarte. Dacă noi ne cutremurăm când vedem locurile în care sunt executaţi condamnaţii la moarte, gîndeşte-te ce trebuie să sufere diavolul când vede arma prin care Hristos i-a doborât toată puterea lui şi a tăiat capul balaurului”.
Troparul Înălțării Sfintei Cruci
Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvîntează moștenirea Ta; biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.
Condacul Înălțării Sfintei Cruci
Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruiește-i, Hristoase Dumnezeule. Veselește cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor, dăruindu-i lui biruința asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău arma de pace, nebiruita biruință.
Vă propunem spre vizionare un film despre Crucea creată și apărută în chip nevăzut în orășelul Godenovo din Rusia:
Și alt filmuleț la același subiect AICI.
