Iubiți părinți, frați și surori suntem în duminica a 36-a după Cincizecime, în ziua ajunului prăznuirii Întâmpinării Domnului și în zi de pomenire a sfântului mucenic Trifon.
Evanghelia de azi ne povestește despre Zaheu, care a fost surprins pe neprins de veste de cuvintele lui Hristos : « Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân» (Lc 19 :5). Contrariu venirea în Templu a Mântuitorului Hristos a fost așteptată de dreptul Simeon de ani în șir. Această întâlnire este o taină necuprinsă de mintea noastră și imposibilă de explicat. Dumnezeu se arată atunci când El binevoiește și omul este chemat să observe aceasta, să accepte și să-L primească.
Un alt lucru care ne surprinde în această sărbătoare a Întâmpinării Domnului este simbolul încheierii Vechiului Testament și începutul celui Nou. În icoana praznicului pe care o avem în toate iconostasele ortodoxe și chiar în iconostasul bisericii noastre se observă foarte clar scena Întâmpinării Domnului. Pruncul Hristos este situat în centrul icoanei, dintr-o parte de El stă dreptul Simeon cu prorocița Anna și în altă parte îi vedem pe Fecioara Maria cu dreptul Iosif. Este întâlnirea semnificativă a reprezentanților Vechiului Testament, care se încheie cu dreptul Simeon, cu reprezentanții Noului Testament. Mântuitorul împarte istoria până la venirea Lui și după. Cu alte cuvinte, în sărbătoarea aceasta se întâlnesc două lumi, două generații. Generația Vechiului Testament și generația Noului Testament. Dacă privim duhovnicește observăm că în această scenă încap toți oameni până la Hristos (patriarhii, profeții, psalmiștii, etc) și după El (apostolii, mucenicii, arhiereii, preoții, ajungând chiar la fiecare dintre noi din această bisericuță). Noi toți așteptăm întâlnirea aceasta cu Dumnezeu în Biserica cea Sfântă. « În mâinile tale îmi dau sufletul meu » spunem fiecare dintre noi seara, după rugăciunile de seară. Iar la fiecare vecernie ne amintim de imnul dreptului Simeon : «Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.» (Lc. 2 :29-32) În acest context de mulțumire, de rugăciune și de speranță suntem incluși și noi, așteptând mântuirea de la Dumnezeu.
Ziua de azi are pentru noi și o însemnătate locală. Noi avem posibilitatea să ne închinăm la moaștele sfântului mucenic Trifon. Aceste moaște sunt donate de către un coleg de al meu, părintele Kakhaber Kurtanidze, pe timpul când făceam studiile la Geneva. Acum p. Kakhaber slujește în Atlantic Cyti, în USA, iar părticica din moaștele sfântului ne bucură și ne reamintește de această prietenie. Între timp am avut ocazia să zugrăvim și icoana sfântului Trifon. Acum ne este propusă spre închinare această icoană de o frumusețe deosebită împreună cu părticica acestor sfinte moaște. Pe icoană este zugrăvit sfântul Trifon, ținând în măna dreaptă Crucea, ca simbol al biruinței și a mărturisirii sale față de Hristos, iar în măna stângă este ținut un șoim. Dacă ați fost atenți, ați auzit azi în sinaxar, că sfântul Trifon înainte de mucenicie păștea gâștile. Prin credința lui cea adâncă a săvârșit multe mari minuni: a vindecat bolnavii, a scos afară diavolii, a ajutat pe cei nevoiași. În predania Bisericii el a rămas ca ocrotitorul păsărilor. La această tradiție s-a adăugat și o minune care s-a săvârșit pe timpul împăratului rus Ioan cel Groaznic, în secolul al XVI-lea. Acesta avea un șoim (pasăre de vânătoare), la care mult ținea și îl iubea enorm. Avea și o slugă cu numele Trifon, care se ocupa și îngrijea de șoim. La o vânătoare șoimul a zburat și nu se întorcea. Trifon, știind năravul hain al stăpânului său, se temea cu frică de moarte să-i spună sau să se întoarcă la stăpânul său. După trei zile de căutare și trei nopți nedormite, a ațipit sărmana slugă sub un copac. În somn i s-a arătat sfântul mucenic Trifon și i-a spus : « Nu te îngrijora că șoimul se află și el pe acest copac ». Trezindu-se din somn, Trifon a văzut pe ramura pomului pasărea cu pricina. A prins-o și cu bucurie s-a întors la împărat. Această minune și ajutorul sfântului i-au salvat viața. Ca recunoștință a fost pictată icoana sfântului Trifon cu șoimul în mănă. De atunci mai mulți iconografi practică acest detaliu în icoana sfântului.
Făcând o recapitulare a acestei predici, trebuie să subliniem faptul că întâlnirea noastră cu Dumnezue se face în diferite moduri și în diferite circomstanțe. La unii în biserică, așa cum a fost cu dreptul Simeon, la alții prin muncă și activitatea lor profesională, cum s-a arătat la sfântul mucenic Trifon sau prin izbăvirea de moarte, cum a fost la sluga împăratului Ioan cel Groaznic. Indiferent la modul în care sau prin care Dumnezeu se manifestă în viața noastră și se petrece întâlnirea cu El, această întâlnire este întotdeauna o bucurie și o prezență a Veșniciei în timp și în spațiu.
Fie ca prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, a sfântului dreptului Simeon și a sfântului mucenic Trifon, Dumnezeu să ne umple de bucurie duhovnicească a întâlnirii cu El. Amin.
Ieromonahul Iosif Pavlinciuc
