Predica din duminica a 23-a după Cincizecime

Dragi frați și surori,

Evanghelia Duminicii de azi, a vindecării îndrăcitului din ținutul Gherghesenilor, este relatată și în celelalte evanghelii sinoptice. Dacă vom citi atent textul, observăm că la Matei e vorba de 2 îndrăciți, la Marcu și Luca, de unul singur. Într-un final Biblia nu este un tratat istoric, ci o carte care abordează în primul rând latura spirituală, așa că eventualele controverse care există sunt absolut normale. Cred erau 2 demonizati, doar că Luca și Marcu atrag atenția asupra unuia, de aceea îl menționează doar pe el.

Acțiunea se petrece cel mai probabil în actuala localitate Kursi, pe Platoul Golan, teritoriu actualmente disputant dintre Israel și Siria, oraș care se găsește la doar la 2 km de Lacul Tiberiada, unde există și un deal ce dă spre lac.

Iisus pătrunde într-o zonă de impuritate maximă: oraș cu populație păgână, care creștea porci. Întâlnește aici un om care nu purta haine, deci pierduse simțul rușinii, umbla prin mormite (deci zonă contaminată), o persoană completamente dezumanizată. Evanghelistul Luca omite detaliile, precum că îndrăcitul se automutila și teroriza populația din jur. Culmea era că cel posedat, cel care chinuie pe cei din jur, îl implora pe Iisus ca Domnul să nu-L chinuie, reacție tipic diabolică.

Iisus îl întreabă care îi este numele ? De ce o face ? Iisus acționează ca un procuror. Primul lucru cerut în proces este recunoașterea identității acuzatului. Și acesta o face în mod public. „Legiune” îi răspunde, pentru că era posedat de mulți. O legiune avea la acea vreme între 4000 și 6000 de soldați, o întreagă armată. Răspunsul devine clar „nu te pune cu noi, pentru că sunt foarte mulți”.

Iudeii așteptau un Mesia luptător, conducător de oști, iată-L pe Domnul într-o asemenea ipostază. Doar că Hristos nu eliberează teritorii, ci suflete, nu biruie oameni, ci duhuri. Îndrăciții il roagă pe Iisus să nu fie aruncați în abis, dar într-un final tot acolo ajung, pentru că porcii se arunca în mare.

Dacă porcul era considerat un animal impur la iudeii, situația era totalmente inversă la romani. Interesant e că Legiunea a 10-a, Fretensis, care staționa în Siria și Palestina avea drept simbol porcul. În imaginarul roman porcul simboliza prosperitate, fericire, belșug. Unul din miturile fondatoare ale Romei plasează scroafa albă cu 30 de pui. Așadar, diavolul, păcălitorul, este el însuși păcalit, fiind aruncat în lac.

Cel posedat devine sănătos. Luca vine cu un detaliu care lipsește la ceilalți și anume, bărbatul vindecat stătea lângă picioarele lui Iisus. Exorcizatul devine ucenic. Trebuie amintit că această persoană era păgână. Și, spre deosebire de vindecările care erau în Galileea, acum Iisus nu-i interzice bărbatului să popularizeze miracolul în rândul locuitorilor. Deci secretul mesianic este impus doar în teritoriile locuite de iudei.

În același timp, Iisus nu-i permite să-L urmeze. Unii cred ca bărbatul dorea să-L urmeze pentru că se simțea vinovat de pieirea atâtor porci și se simțea amenințat de populația locală, însă nu este așa. Pentru că astfel, Iisus cu siguranța l-ar fi luat cu el.

Dacă omul crede în Dumnezeu, atunci Dumnezeu este cel care crede în om, în schimbarea lui, în îndumnezeirea lui. Cine oare ar fi putut crede, chiar și din apostoli, că un om atât de înfricoșător, va deveni ucenic al Său. Oare nu am trecut și noi pe lângă oameni despre care am zis „ce a mai rămas din demnitatea umană în acest chip”. Eu cu siguranță am făcut astfel.

Să ne ajute Domnul să nu ne pierdem chipul uman și să-L mărturisim în cele mai grele circumstanțe. Amin !

Părintele Mircea Rusnac

Comentarii

Articole similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *